Adaugă Răspuns 
 
Punctajul Subiectului:
  • 0 Voturi - 0 medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Dependenta de furie
09/02/2016, 12:22 AM (Ultima modificare: 09/02/2016 12:23 AM de alex190.)
Răspuns: #1
Dependenta de furie
Furia e una dintre emotiile destul de des intalnite intr-o familie incercata de greutati.Si una dintre cele mai distructive.Din pacate se vorbeste prea putin despre cauzele si efectele negative pe care le are asupra oamenilor, in special asupra copiiilor, si despre cum poate fi prevenita sau controlata.

"Unii oameni cauta sa se infurie, pentru ca asta le da o senzatie de forta si-i incarca de placerea de a se simti puternici, dezvoltand o relatie "bolnavicioada" cu aceasta emotie."-Psiholog Andrei Chiscu

"Oamenii si lucrurile nu ne opresc durerea sau nu ne-o vindeca. In recuperare, invatam ca asta este treaba noastra, si o putem face utilizandu-ne resursele pe noi insine, Puterea noastra Superioara, sistemul nostru de sprijin, si programul nostru de recuperare. "
, Melody Beattie
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
09/02/2016, 11:17 AM (Ultima modificare: 11/02/2016 12:05 AM de SuperTramp.)
Răspuns: #2
RE: Dependenta de furie
Salut!

Eu imi amintesc in copilaria mea ca furia era interzisa. Numai Dumnezeu stie de ce parintii/adultii semnificativi din viata noastra actionau in sensul urmator: Da ce nervi/suparari/ furie..etc...ai tu la varsta ta? Ar trebui sa ti fie rusine ca esti nerecunoscator pt tot ce ai si altii nu au, nu sa fii tu furios! ia uita te la el, mucea e nervos! Ce sa spun... Are el nervi la anii lui. Stai sa ajungi tu mare si sa ai problemele mele...". Mno, amu daca ashe o fost, nu mai putem schimba. Dar putem sa ne dam voie sa simtim ceea ce simtim si sa dam voie copiilor nostri sa simta ceea ce simt. Pt ca avem dreptul sa simtim orice. Nu avem dreptul sa ne facem rau noua insine sau altora ca si consecinta a ceea ce simtim. Si acesta este un mesaj restructurant pt copii. De prevenit furia nu stiu daca se poate preveni. Poate ascunde. Ca atunci tre sa prevenim si bucuria. E tot parte din emotiile de baza: frica, bucurie, tristete, furie, dispret, dezgust si uimire. Ele nu exista in noi ca sa ne faca rau ci ca sa ne atraga atentia asupra starii noastre. Sunt simpli indicatori ai starii de spirit. PunctSmile Sa crezi ca poti preveni emotii e ca si cum ai vrea sa previi viata. Mai vin oameni in cabinet si zic: am tensiune. Pai har Domnului ca ai tensiune! Inseamna ca iti bate inima, ca traiesti. Acum hai sa fim atenti in ce fel bate si cat de puternic fata de valorile standard.
Deci una peste alta, un mesaj ca: "Ai dreptul sa simti ceea ce simti. Nu e in regula sa ranesti in jur sau pe tine insuti." poate fi structurant si pt copil si pt adult. Si pt adolescentSmile) Si sa lasam cale de eliberare sanatoasa: "Daca vrei sa imi povestesti mai multe despre ce simti,sunt aici." Ma rog...in orice variante de cuvinte care sa insemne acelasi lucruSmile + o atitudine necodependentiala in care am fi tentati sa sarim la gatul celui care ne a suparat odoru. Sau sa lovim pamantul ca a picat puiucu si s a julit la genunche. Adicatelea sa nu vrem sa rezolvam noi problema pt copil. Pentru celalalt. Poate sa i fim alaturi daca are nevoie de noi. Daca nu...barem sa l incurajam spre autenticitate si solutii sanatoase.
Astea sunt ideile mele despre furie din experienta mea. Daca a fost de ajutor cuiva, f fain, daca nu, cel putin mie,sa mi le repun in ordine mi a fost tare de folos. Multumesc pt tema!

Andi-code
PS. ca un mic "controlor" ce sunt... am recitit si mi am dat seama ca am uitat un aspect apropos de atitudinea necodependentiala: sa nu ne suparam si sa respectam limitele daca cel alaturi de care suntem NU ne doreste/solicita ajutorul atunci pe moment sau deloc. Asta nu are legatura cu noi ci cu nevoia lui. Smile
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
10/02/2016, 11:14 PM
Răspuns: #3
RE: Dependenta de furie
Buna, Andi!

De ce adultii cer uneori copiiilor, ceea ce nu pot face ei insisi?De ce pedepsesc uneori copiii pentru propriile frustrari si neimpliniri?Nu stiu, asa a fost dintotdeauna.

Furia, banuiesc ca are rolul ei pentru supravietuire.Citeam mai demult ca nu trebuie sa ne invinovatim excesiv pentru greselile noastre, pentru ca pana la urma, intr-o situatie de lupta( asa cum e viata pentru multi dintre noi), nu exista comportament care sa fie considerat anormal sau condamnabil.Sunt situatii in care nu poate fi evitata.

Problema apare insa atunci cand furia devine un mod obisnuit de rezolvare a frustrarilor zilnice.Ne face rau nu numai noua, ci si celor din jur.Sunt si situatii in care nu numai ca poate fi prevenita, ci e neaparat nevoie de acest lucru, pentru binele si linistea tuturor.
Eu vad furia ca fiind opusul seninatatii.Cand cineva e "inteleptit" de viata si de experientele prin care a trecut, cred ca nu mai are acel sentiment de revolta, primeste tot ce vine cu calm si detasare.E doar parerea mea.Las si un articol folositor pe aceasta tema:

"(...) Pentru inceput, trebuie sa intelegi ca nu esti singura careia i se intampla acest lucru, si ca de vina nu este firea ta agresiva (asa cum credeai ), ci felul in care gandesti uneori, felul in care te raportezi la evenimentele din viata ta.

Sfat! Incearca sa gandesti pozitiv, sa nu te infurii din orice motiv – uneori nesemnificativ. Relaxeaza-te si mediteaza cateva minute, in fiecare zi, pentru a te elibera de stresul si oboseala acumulate peste zi.

Evita aparitia situatiilor in care ai putea sa declansezi furia mai usor: oboseala, epuizarea fizica, criza de timp, etc.

Asa ca este timpul sa faci anumite schimbari in :

•Stilul de viata – odihneste-te suficient, mananca sanatos;

•Fa-ti programul zilnic, aloca timp suficient fiecarei activitati din zi si nu uita sa adaugi „pauze” ;

•Nu uita ca, atunci cand te enervezi „pentru ca”, sa adaugi „sau” acelor presupuneri ale tale, sa gasesti alte posibile cauze pentru felul in care vezi tu lucrurile ;

•Nu mai lua personal tot ceea ce ti se intampla neplacut; nu toata lumea este interesata de tine, nu toate intamplarile sunt legate de tine, nu esti tu centrul universului; de aceea fa un pas inapoi si intreaba-te daca nu cumva exista si o alta explicatie a evenimentelor respective decat cea pe care le-o dai tu;

•Cand esti nemultumita de ceva, evita lupta pentru putere ( cine are dreptate si impunerea parerii personale) cu oricine, in special copilul si partenerul tau de viata.


Nu te astepta sa dispara imediat comportamentul inadecvat, doar l-ai creat in atata timp (cati ani ai ); va trebui sa ai rabdare si consecventa pentru a-l face sa se schimbe, insa beneficiile sunt imense.

Pe o scala de la 0 la 10, furia devine periculoasa ( ca manifestare ) atunci cand depaseste 6-7.

Si cand furia urca pe scala, va trebui sa faci anumite lucruri ca sa scada intensitatea ei. Cum ar fi: respiratii profunde si rare, aseaza-te pe un fotoliu si relaxeaza-te (invata cateva tehnici de relaxare musculara) sau poti face anumite lucruri care nu iti sunt foarte agreabile (de exemplu spalatul vaselor, al aragazului, stersul geamurilor, etc.), ca un fel de pedeapsa ca iar te-ai enervat, dar si ca o consumare a energiei."
- preluat de aici: http://baby.unica.ro/invata-sa-iti-stapa...214.html/2

"Oamenii si lucrurile nu ne opresc durerea sau nu ne-o vindeca. In recuperare, invatam ca asta este treaba noastra, si o putem face utilizandu-ne resursele pe noi insine, Puterea noastra Superioara, sistemul nostru de sprijin, si programul nostru de recuperare. "
, Melody Beattie
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
11/02/2016, 12:40 AM (Ultima modificare: 11/02/2016 12:43 AM de SuperTramp.)
Răspuns: #4
RE: Dependenta de furie
AlexutaSmile

io numa un raspuns am la intrebari cu de ce: de aia. si am invatat la varsta asta batraneatsa ca este si varianta ardeleneasca: no, numa` ashe!

parerea exprimata de mine nu reprezinta pozitia uniunii europene. reprezinta doar felul in care s-au asezat lucrurile in capul meu: din ce am invatat, din experienta, din povestile de viata a celor care m au onorat cu a mi le incredinta. That s all folks. E ca la grup: ia ce iti e de folos si lasa restul. niciodata cand am cerut raspunsuri cu intrebari cu de ce, nu mi a fost suficient raspunsul. Asa stau lucrurile in adictia mea.
Pe de alta parte, acum vad foarte bine, nu stiu de ce, ceea ce sta scris mai sus, la asta m a dus gandul: mi e clar cata vreme m am tinut agatata de ganduri si convingeri anume pt ca mi au fost de folos, sa raman intr o furie, o suparare pe cineva, ca asta imi alimenta ceva din nevoia de ramanere in sufereala. Uite un exemplu. Saptamana trecuta a trecut prin viata mea un copil mic cu o cruce grea care m a ajutat cat nu va sti toata viata lui. Dintr o furie sa zicem - sa presupunem ca n am de unde sti exact dar nici nu e relevant pt ce vreau sa zic - tatal l a ars. Copilul mi a dat doar bucurie in usturimea lui si ceva de gandit. A zis cu titlu de glorie " pe mine tati meu m-a als." Sa ne intelegem: pe el nu pe altul din copiii din familie la ars si tati lui l a als. Da? Asta se cheama iubire pt el. Asa se aseaza iubirea: orice rahat pe care l fac adultii semnificativi in mod constant in jurul meu si poate uneori alterneaza si cu trebi faine. Pt unii asa se invata dragostea. Cu durere. Asa va invata si el din pacate poate mai departe sa o dea. Nu e regula. Dar ghici gandul meu? De care m-am tinut ani de zile: "De ce le-o da Dumnezeu unora ca astia copii, si mie care mi doresc cu ardoare, nu?!" Si m am tinut! Cu gheare. Mi a servit sa fiu victima, vai saraca de mine,ce om responsabil ma construiesc si uite nu mi da Dumnezeu copii da le da astora care vezi Doamne sunt inferiori mie. A fost iluzia superioritatii. Acum nu mi serveste. Si nici macar nu cred cu adevarat in gandul ala. Uite cred la fel legat de convingerile de care ne tinem cu ghearele pt ca ne servesc la ceva. Si ... repet: este doar opinia mea, nu e neaparat corecta sau gresita, doar e. Imi place intr o discutie buna in care fiecare sa si aduca partea lui de contributie. Gandurile si experienta mea sunt contributia mea. Si multumesc pt ce aduci tu in discutie. Si lui HP ca m a eliberat de incrancenarea de a ma tine de convingeri care "mi serveau" plangerii de mila.
Andi - code
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
11/02/2016, 07:14 AM (Ultima modificare: 11/02/2016 11:22 PM de alex190.)
Răspuns: #5
RE: Dependenta de furie
Buna dimineata!Andi, multumesc pentru feedback si pentru tot ce impartasesti.M-am regasit nu o data, in ceea ce ai scris si asta m-a ajutat mult.Sa ai o zi linistita si senina.

"Oamenii si lucrurile nu ne opresc durerea sau nu ne-o vindeca. In recuperare, invatam ca asta este treaba noastra, si o putem face utilizandu-ne resursele pe noi insine, Puterea noastra Superioara, sistemul nostru de sprijin, si programul nostru de recuperare. "
, Melody Beattie
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
13/02/2016, 11:23 PM
Răspuns: #6
De ce sa nu tipam?
De ce sa nu tipam? Un articol intersant da si raspunsul: " Copiii nu te aud daca tipi la ei."Si probabil asta e valabil si pentru adulti.Deci, cu nervi nu rezolvam nimic.Usor de zis, greu de facut, mai ales cand suntem frustrati din toate punctele de vedere, obositi, debusolati...si cand ajungem acasa, uneori, nu ne asculta nimeni.
Cateva sugestii, care personal, imi par foarte bune, dupa indelungi cautari si incercat diverse strategii.De fapt, e o planificare impartita in sase zile, prin care se urmareste autocontrolul emotiilor:

" Ziua 1: Fii calm!

Imagineaza-ti situatia: copiii tai au o nemultumire si urla cat ii tin plamanii. Ce faci tu? De cele mai multe ori tipi la ei sa taca. Lasand la o parte faptul ca cei mici sunt “imuni” la tipetele parintilor, nu faci altceva decat sa le oferi un model de comportament. Si anume: “cand nu iti convine ceva tipi!”. Apoi, prin fapul ca reactionezi la isterie, ii oferi copilului atentia de care el avea nevoie, si, cu alte cuvinte, ii rasplatesti comportamentul inadecvat. Solutia este deci, chiar daca pare imposibila, CALMUL.


Ziua 2: Vorbeste incet…

De fiecare data cand simti nevoia sa tipi, vorbeste incet. Orice vei cere copilului sa faca, o realizezi pe tonalitate joasa, calma, grava, chiar soptita. Instaurezi o regula noua pentru o zi: Nimeni nu are voie sa tipe/sa ridice tonul in casa, iar daca se intampla acest lucru, treci la pedepse, ca la armata: 10 flotari, 10 genoflexiuni etc. Iar regula e valabila pentru toata lumea, fara exceptie, fie el copil sau adult. Iar daca si cei mari isi respecta “pedeapsa”, si cel mic va fi mai atent, plus ca vei fi mai credibil in ochii lui.

Ziua 3: Testul stres-ului acumulat

Este deja la a treia zi in care iti infrangi pornirile instinctive atunci cand esti enervat de ceva ce tine de comportamentul copilului si in care, probabil, ai facut si sute de genuflexiuni. E normal sa simti ca nu mai ai mult si explodezi. Pe acest fond, al acumularii de energie refulata si de nervi si de mult autocontrol, esti mai vulnerabil in fata diverselor boacane, neatentii sau prostioare mai mari sau mai mici pe care copiii continua sa le faca. Totusi, ai grija, copiii sunt copii si nu e bine sa-ti versi nervii pe ei la cea mai mica “abatere” numai pentru ca esti deja ca un butoi cu pulbere. In plus, daca sunteti in public, este posibil sa detectezi si priviri “chiorase” ale diversilor care par a critica comportamentul copiilor tai si implicit veleitatile tale de parinte care nu reuseste sa si-i educe cum trebuie. In acest caz, pare previzibil sa te “scapi” la nervi pe copii. Ziua 3 implica autocontrol in continuare si depasirea acestui tip de stres generat de confruntarea cu mediul exterior.

Ziua 4: Tonul face muzica

Deja dupa 3 zile incheiate fara tipete, incepe sa-ti fie din ceva mai usor sa nu mai tipi la primul impuls. Asa iti dai seama ca, de fapt, tonul face muzica. Parca si copiii sunt mai calmi de cand nimeni nu mai ridica vocea. Sunt mai receptivi si mai putin nervosi. Ziua 4 presupune experimentarea acestui tip de atitudine: in mod voit, constient, benevol, fiecare cuvant pe care il rostesti copilului va fi mai melodios si armonios, tocmai pentru ca deja stii cum sa te abtii de la tipat si incepi sa culegi primele roade de la copilul tau. Cu siguranta vei observa ca nu mai tipa nici el chiar asa ca pana acum.

Ziua 5: Fii atent la limbajul trupului

Esti in a cincea zi in care iti stapanesti impulsurile, insa unele gesturi inca te tradeaza, chiar daca vorbesti cat se poate de incet. Copiii simt imediat nervozitatea din glas si se “contamineaza”. Daca detectezi cea mai mica urma de nervozitate asupra copiilor, incearca sa le distragi atentia de la “subiect”. De exemplu, scoate aparatul de fotografiat si spune-le ca vrei sa surprinzi un moment special in familie, sau intreaba-i ce parere au despre o vizita la muzeul X, sau sa vada ultimul film pentru copii aparut pe piata etc. Retine, cel mai important pe durata acestor exercitii de 6 zile este nu doar ca tu sa inveti sa te stapanesti de la a tipa la copil, dar sa il ajuti si pe copil sa isi diminueze nervozitatea. Iar pentru asta, orice mijloace pozitive de a-i muta atentia in alta parte este binevenita. In asta consta ziua 5.

Ziua 6: Constientizezi cu luciditate adevarul gol golut

Dupa 5 zile incheiate de autocontrol impus, sistemul tau nervos este ceva mai echilibrat si ai capacitate de a privi detasat situatiile principale care te anxieteaza si transforma intr-un parinte nervos. Daca stai si analizezi “la rece” iti vei da seama de adevarul gol-golut: NU poti face mai multe lucruri de-odata. Iar dorinta de a le face este principala cauza pentru care multi parinti clacheaza nervos, devenind un pachet de nervi in fata copiilor si exacerband orice prostioara a lor ca pe ceva odios care compromite insasi menirea si reusita de parinte. Oricat de mult ti-ar placea sa te crezi o mama eroina sau un tata superman, cand ai copii, a fi “multitasking” este doar un vis frumos. Daca vrei sa le faci pe toate in acelasi timp, nu-ti va iesi nici una dintre ele. In schimb vei avea motive sa te enervezi, sa rabufnesti si sa tipi din nou la copii. Aceasta reactie este fireasca, supraincarcarea fizica, psihica si emotionala nu poate fi dusa de nimeni oricata vointa am avea. Nu uita: nimeni nu-i perfect si este foarte bine sa fim asa, imperfecti. Accepta-ti limitele umane, ia-le pe rand, priveste micile sau marile nazbatii sau neascultari ale copiilor tai cu ceva mai multa toleranta, constientizand cat de repede zboara timpul si cum toate vor ramane o dulce-amara amintire cand ei vor fi mari si plecati de acasa.



Educatia si modelarea unui copil nu este usoara – nimeni nu ti-a promis, dealtfel, ca va fi – dar cu siguranta nu poate fi realizata cand esti cu nervii intinsi la maxim. Constientizeaza: nu are sens, doar nu vrei sa iasa din mana ta un viitor adult nevricos, isteric, anxios si fidel client al variilor psihologi.
Poate ca n-o sa reusesti sa duci pana la capat planul, si … hey, este in regula sa nu reusesti, doar esti si tu om si descoperi pe pielea ta ce inseamna sa fii parinte; insa o poti lua oricand de la inceput. Incet-incet te vei obisnui si vei vedea ca “obrazniciile” si “incapatanarile” copiilor au mai putin de-a face cu ei si mai mult cu agitarea si nervozitatea noastra, a parintilor."

Preluat de aici: http://sfatulparintilor.ro/prescolari/co...ru-6-zile/

"Oamenii si lucrurile nu ne opresc durerea sau nu ne-o vindeca. In recuperare, invatam ca asta este treaba noastra, si o putem face utilizandu-ne resursele pe noi insine, Puterea noastra Superioara, sistemul nostru de sprijin, si programul nostru de recuperare. "
, Melody Beattie
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
06/03/2016, 11:08 PM
Răspuns: #7
Furia ascunsa
Furia ascunsa este unul din punctele cele mai nevralgice ale codependentei, unul din "monstrii adormiti"( cum e denumita in "Labirintul codependetei"), foarte bine mascat de negare.Neconstientizata, incorect canalizata etc, are efecte foarte negative asupra intregii familii:" Pentru moment insa, e suficient sa recunosti faptul ca fiecare persoana codependenta poarta cu sine o mare incarcatura de furie si aproape toata este ascunsa..." , din "Labirintul codependentei", de Dr. Frank Minirth, Dr. Robert Hemfelt, Dr. Paul Meier.

Am incercat sa gasesc cat mai multe informatii despre modul in care cineva isi poate descarca furia in asa fel incat sa nu isi faca rau siesi, nici celor din jur.Se vorbeste despre tehnici de meditatie, despre o multime de alte lucruri, care insa in fata unei crize de furie sunt destul de putin aplicabile.E ca si cum in momentul in care as fi lovita cu ciocanul peste degete( imi imaginez asa provocarea care ma destabilizeaza emotional: incapacitatea de a-mi controla viata, un abuz de orice fel, o nedreptate suferita etc), ar tebui sa raman senina si imperturbabila.Ma interesau mai degraba niste modalitati foarte concrete si sanatoase, in care un om isi poate descarca frustrarea inevitabila oricarui muritor.

Din propria experienta, iertarea de sine si a celorlalti e baza cea mai solida pentru stabilitatea emotionala pe termen lung, dar are nevoie de timp si munca cu sine.

Cu efecte imediate, pentru evitarea consecintelor negative cauzate de manie, pot fi de folos:

-sportul- e modalitatea cea mai sanatoasa si mai la indemana, de "reciclare" a energiei foarte puternice rezultata din resentimente;
-daca parasesc temporar locul conflictului;
-evitarea situatiilor care ma pot destabiliza;
-raportarea realista la viata cotidiana (obiective tangibile, autoacceptarea esecurilor si limitelor).

"Oamenii si lucrurile nu ne opresc durerea sau nu ne-o vindeca. In recuperare, invatam ca asta este treaba noastra, si o putem face utilizandu-ne resursele pe noi insine, Puterea noastra Superioara, sistemul nostru de sprijin, si programul nostru de recuperare. "
, Melody Beattie
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
Adaugă Răspuns 


Mergi la:


Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)