Adaugă Răspuns 
 
Punctajul Subiectului:
  • 0 Voturi - 0 medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Sarbatorile : o scuza perfecta ca sa bei
08/12/2015, 01:25 PM
Răspuns: #1
Sarbatorile : o scuza perfecta ca sa bei
By Paul Fuhr+ on December 2, 2015 sursa AFTERPARTY MAGAZINE
Am intrat in abstinenta la 10 zile dupa Anul Nou, ceea ce inseamna ca am luat, cu inima indoita, o hotarare de a ma opri din baut si apoi am petrecut urmatoarele 10 zile band tot ce am prins. Am tinut piciorul pe acceleratia bautului pe parcursul sarbatorilor si am calcat peste aproape orice incredere, relatie si angajament pe care le aveam. Cand esti pe la sfarsitul carierei de bautor cred ca ajungi la un soi de plus de viteza terminala. Esti ca un satelit care se prabuseste pe pamant, arzand in atmosfera. Nu aveam o data anume in minte ca sa ma opresc – doar stiam ca se apropie un sfarsit. Sarbatorile garantau asta. Ma dadusem peste cap in atatea randuri intre Halloween si Anul Nou ca nu mai ramasese mare lucru din mine.
Pentru mine, sezonul sarbatorilor nu era atat un declansator cat o chemare la actiune. Era de asteptat ca o sa beau, fir-ar sa fie. La asta ma pricepeam. (sau asa credeam) Ani la rand, ma justificam ca nu pot sa ma opresc pentru ca trebuia sa treaca sarbatorile. Pana la urma, prietenii se asteptau ca eu sa dau tonul si mi-era imposibil sa-i dezamagesc. Asa ca, inainte de sarbatori, trebuia sa-mi fac incalzirea. Alcoolul era elementul de legatura intre mine si prietenii mei – locul fierbinte in jurul caruia toti ne incalzeam mainile. Vinul si amestecul de bauturi curgeau la mesele de sarbatori, acasa in bucatarii si in barurile de cartier. Oamenii tot apareau la usa mea tinand strans la piept cu bratele lor parsive bax-uri de cate 6 de bere speciala de sarbatori. Bautul si sarbatorile se potrivesc precum cititul ziarelor cu diminetile ploioase de duminica.
La un moment dat n-am mai vazut sarbatorile chiar ca pe niste evenimente; treceau in graba peste mine, intr-o abureala betiva, frenetica –o bucata de timp careia trebuia sa-i supravietuiesc mai curand, decat sa o savurez. Drept rezultat , trebuia sa anulez ultimele opt saptamani ale anului.
E greu de imaginat, dar eu chiar credeam ca toate asteptarile sunt ca eu sa beau de sarbatori. Aveam rolul meu, daca nu chiar o responsabilitate, de a tot bea, de la 31octombrie pana dupa Anul Nou. Si imi luam in serios aceasta responsabilitate. Poate ca nu reuseam sa pun deoparte 20 $ sa-i iau nepotului meu un cadou intarziat, dar puteam sa dau barmanilor un bacsis de sarbatori generos, de 50%, cu o viteza de speriat. Nici la mate macar, nu sunt asa bun. Bautul de sarbatori era sfoara zmeului iar eu eram zburatacit de vant. Nici macar o data nu m-am intrebat daca nu cumva eu sunt cel care produce turbulentele.
Uitandu-ma inapoi, ceea ce imi placea cel mai mult la bautul de sarbatori era ca toate excesele mele erau in mare parte ignorate. Puteam sa ma desfasor pe fata. Puteam sa beau la fel ca in orisice seara de marti –sa zicem- si nimeni nu ma judeca. Era cam ca si cum un faimos ucigas in serie s-ar fi parodiat pe sine de Halloween. Puteam fi eu insami si nimanui nu-i pasa. Imi era permis, daca nu eram chiar invitat.
Pana sa ajung sa ma duc catre abstinenta, baietii de la magazinul de bautura ruseasca ma cunosteau asa de bine, ca imi intindeau pe tacute o halba de Smirnoff, la care eu doar aprobam din cap si strecuram o bancnota de 10 $ peste tejghea. Nu ma pot gandi la o tranzanctie mai lipsita de suflet intre oameni. Si totusi, eu credeam cu tarie ca acesta era combustibilul care ma trecea peste sarbatori. Si pentru ce ? De ce trebuia sa-mi inabus creierul intre puterea impulsului si Warp 9? Nu ca timpul petrecut cu familia ar fi fost stresant in mod special. La naiba, rudele mele nici nu beau macar. Vinul , la ei, este pentru gatit. Dar atunci cand te-ai obisnuit sa gandesti ca asta este perioada anului in care cumperi vinul cu lada, nu cu sticla, si obiceiurile iti sunt brusc sanctionate, sarbatorile parca nu mai au farmec. Am tinut intotdeauna sarbatorile ca pe o scuza colectiva de a bea, nu ca pe o perioada vesela in care sa te vezi cu cei dragi. Nu era nici sarbatoare nici jubilare. Realitatea tragica era ca eram acolo pentru a bea, nu pentru a petrece impreuna cu oamenii la care tineam.
Sarbatorile sunt intense – totul straluceste, starea de spirit e inalta, sentimentele dau pe-afara tot timpul. Probabil ca de-aia sarbatorile ne atrag pe noi alcoolicii : totul este luminos si stralucitor si minunat si superficial. Intr-un fel, asta este exact ce simteam atunci cand beam : eram nimic mai mult decat o decoratiune. Eram mereu pornit, pretinzand ca sunt viu cand , pe dinauntru, eram gol. Ma simteam obligat sa beau ca sa ma potrivesc cu spiritul Craciunului. Poate, pentru a cita gresit pe Thom Yorke, sarbatorile sunt sirenele care ademenesc alcoolicii sa naufragieze.
Astazi pot face fata sezonului de sarbatori asa cum este el si pentru ceea ce este el, fara deziluzii sau sperante. Ma uit la vechi fotografii din dimineata Craciunului, impreuna cu copiii mei, si nu-mi place ce vad : un eu cu privire sticloasa, sgaindu-se ceţos si extenuat dupa seara precedenta, chinuindu-se sa zambeasca la camera. Imi pare rau pentru acea persoana, care nu avea alta ratiune decat sa se gandeasca ca trebuie sa bea. Sunt cu toate astea recunoscator ca am reusit sa trec ca prin vis de sezonul de sarbatori. Este o binecuvantare sa cunosti diferenta intre a sta acolo si a fi acolo in dimineata de Craciun. Este un dar de care nu ma voi desparti niciodata.
tradus din limba engleza : Radu -Grup International Bucuresti
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
Adaugă Răspuns 


Mergi la:


Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)