Adaugă Răspuns 
 
Punctajul Subiectului:
  • 0 Voturi - 0 medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
DIN CICLUL ÎNTÂMPLĂRI ADEVĂRATE
11/08/2015, 10:22 AM (Ultima modificare: 11/08/2015 10:35 AM de Constantin.)
Răspuns: #1
DIN CICLUL ÎNTÂMPLĂRI ADEVĂRATE
DIN CICLUL ÎNTÂMPLĂRI ADEVĂRATE
Programul AA recomandă de a trăi o zi la un moment dat, dar nu mi s-a spus și cum să fac când sunt tulburat din toate părțile și sunt obsedat de gândul băutului implementat de visele(ca să nu le spun coșmaruri) din cele opt nopți la rând. Am uitat sau din mândrie nu am apelat la ajutorul grupului, deși, am mers la întâlniri sau să apelez la terapia telefon.
Visam că am băut și umblam în continuare după băutură ca un turbat ca să-mi fac plinul. Mă trezeam și trebuia să mă dezmeticesc dacă a fost vis sau realitate, mă bucuram că fost numai un vis, mă uitam puțin la televizor și mă culcam din nou că să înceapă un nou coșmar.
De data aceasta era coșmarul sevrajului de nedescris, nu găseam nici o sursă de alcool, cât de mică, pentru a anihila răul produs. Nu cred că am suferit atât când beam(sau am uitat) ca în aceste vise.
Nopțile continuau cu zile trăite în irascibilitate, izbucniri nervoase, nemulțumiri de tot felul și ce era mai grav e că venea gândul pervers că un pahar de alcool mi-ar face bine.
La ședința de grup, care din motive obiective s-a ținut într-un bar(nu existau băuturi alcoolice expuse acolo) mi-am încleștat mâinile de scaun și am renunțat la unele acțiuni ce țineau de organizare pentru a nu da cu ochii de sticlele cu băutură din celălalt bar, nu cred că aș mai fi rezistat.
Nu mai spun de comportamentul meu nervos, a tot știutor din timpul întâlnirii, cred că nu trăiam în realitate.
Am două nopți în care am dormit liniștit cu ajutorul somniferelor, dar, va trebui să renunț la ele.
Alcoolul este descris ca fiind ceva viclean, derutant, puternic, acum sunt convins că nu este așa, alcoolul stă cuminte în sticla lui și nu poate face nici un rău dacă este lăsat acolo. Boala este vicleană, derutantă, puternică. Programul ne ajută să o stăpânim, cu condiția să ne ocupăm serios de abstinența emoțională, în primul rând, pentru a ne asigura abstinența fizică.
Nu pot da vina numai pe visele de coșmar, vina este și în neglijarea programului, în special Pasul patru, multe resentimente pe care le-am lăsat nerezolvate au ieșit la iveală, sentimentele au fost diferite și au acționat diferit.
M-am mai jucat și cu ieșirea la terasă Duminica cu membrii grupului la o bere fără alcool, ieșiri care m-au introdus în atmosfera de altă dată, când mi se părea că totul este frumos.
În abstinență nu am avut doar sentimente, am avut, de asemenea, o lipsă a capacității de a ști ce să fac cu ele. Imaturitatea mea a ieșit la iveală, ideea mea veche a apărut la suprafață, că alcoolul va lucra la sentimentele mele și-mi vor da liniștea de care aveam atâta nevoie.
Chir dacă nu am băut, tot am fost nefericit în anumite momente. Asta atunci când ceva banal putea să mă determine să beau pentru că era ultima picătură de viață insuportabilă.
Fără ajutorul lui Dumnezeu și a programului nu aș putea ști niciodată că nu a fost vina nimănui, ci numai lipsa mea de sobrietate emoțională care era să mă ducă din nou la băut.
În timp, această lipsă de sobrietate emoțională a devenit periculoasă, și am fost în pericolul de a bea, pericolul nu a mers mai departe pentru că eram în mijlocul unui grup AA. Prezența lor mi-a dat putere(chiar am mărturisit că prin prezența la grup mi-am găsit pentru moment liniștea, fără a spune și de ce sunt neliniști).
Într-adevăr pot confunda numărul de ani abstinenți(15) cu un anumit grad de abstinență emoțională. Mă pot culca pe laurii abstinenței mele fără ca măcar să recunosc că-mi dezvoltam un anumit sentiment de mândrie(egoul meu abia aștepta să fie satisfăcut).
Atunci când am renunțat să-mi mai analizez resentimentele, atunci când am început să cred că sunt lucruri de neiertat, atunci când am început să fiu gelos pe succesul altuia, atunci când nu sunt dispus să-i ascult și pe ceilalți și de a-mi schimba gândirea mea, atunci când reacționez sever la critici și chiar mă felicit pentru o zi, o lună, un an, sau pentru mai mulți ani că nu am băut, eu nu numai că nu sunt abstinent emoțional, dar, de asemenea eu nu pot deveni din punct de vedere fizic abstinent. Acest lucru s-a putut întâmpla, cu toate că am avut o trezire spirituală și mulți ani de abstinență în spatele meu.
Programul mi-a spus să lucrez zilnic la ”egoism, necinste, resentimente, vinovăție și teamă” nu pentru că aceste emoții sunt moartea sinelui, ci pentru că mă blochează să acționez într-un mod matur, sobru emoțional. Pasul zece spune; ”atunci când aceste sentimente se vor ivi”, este un pariu sigur că timpul petrecut în program nu mă va face imun la aceste emoții negative și a reacțiilor mele negative ce vor urma.
Reacțiile mele negative mă pot determina să beau din nou, chiar dacă nu o să beau pot cauza probleme și durere în viața celor care mă iubesc și sunt alături de mine.
Cartea mare spune: ”Noi credem că un om care spune că abstinența este suficientă, spune ceva pripit”. De dragul altora, dacă nu pentru mine ar trebui să caut sobrietatea emoțională, aceasta o va susține pe cea fizică, pe care era să o pierd.
Când m-am lăsat condus de ”egoism, lipsă de onestitate, resentimente și teamă”, orice gândire sau acțiune fac, par a fi accidente, dar nu este așa, ele sunt dictate de sentimentele negative pe care le am, violente sau nu. În asemenea situații seninătatea este ceva evaziv în cel mai bun caz și inexistentă în cel mai rău caz.
Un prieten spunea că seninătatea o ai atunci când viața spirituală te ajută să rămâi netulburat, și la orice interacțiune negativă cu o altă persoană ai două soluții, ori ierți, ori te împaci.
Fac un progres real în abstinența emoțională, dacă, în cele din urmă îmi dau seama că nu trebuie să acționez la o ușoară atingere prin lovirea înapoi, și asta nu trebuie să o uit niciodată. Doamne ajută!
SUCEAVA 10. 08.2015
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
12/08/2015, 01:36 AM
Răspuns: #2
RE: DIN CICLUL ÎNTÂMPLĂRI ADEVĂRATE
Multumesc de impartasire. Nu putea exista una mai sincera si onesta decat de la nea Costica.
Din astfel de experiente avem cu totii de invatat.
Morala inteleasa de mine este ca ar trebui sa imi fac lectiile zi de zi. Ca nu o prea fac acum, m-am cam culcat si eu pe o ureche. Asta e un avertisment venit la timp.
Multumesc, nea Constantin!
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
Adaugă Răspuns 


Mergi la:


Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)