Adaugă Răspuns 
 
Punctajul Subiectului:
  • 0 Voturi - 0 medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Pasul1-Codependenta
28/03/2015, 11:34 PM
Răspuns: #1
Pasul1-Codependenta
PASUL 1 Admitem ca suntem neputinciosi in fata vointei celorlalti si ca am pierdut controlul asupra vietilor noastre..

Pentru codependenti, rezolvarea problemelor celorlalti a devenit o forma de existenta.Persoane bine intentionate, ne-au invatat de-a lungul timpului ca suntem responsabili de vietile celorlalti si ca actiunile si cuvintele noastre sunt destul de puternice, ca sa ii schimbe pe cei cu care ne relationam.Avand aceasta invatatura bine intiparita in mintea noastra, o data deveniti adulti, descoperim ca le-am dat celorlalti puterea de a ne defini cine suntem, fiind dependenti de ceea ce fac si gandesc ei.Hotarati sa "ajutam"(controlam), sa administram si sa ii ghidam pe ceilalti, ne-am abandonat pe noi insine, pentru o perioada nedeterminata de timp.Ne-am tradat si pe noi si pe ceilalti.

De aceea, avem nevoie sa renuntam la aceasta insistenta compulsiva de a schimba ceea ce nu se poate schimba.

Sentimentul de neputinta: Pana astazi am folosit controlul si autocontrolul duse la maxim, gandirea obsesiva si confuza pentru a rezolva problemele. Cand lucrurile nu mergeau asa cum ne doream(nu reuseam sa controlam comportamentele nedorite la cei din jur), unii dintre noi ne foloseam tot "arsenalul" informatiilor eronate pe care il detineam, reluand ofensiva, cu o incapatanare si mai mare, care lua multe forme( exagerat de rabdatori /nerabdatori, supusi/rebeli, acuzatori/lipsiti de atitudine, vesnic nemultumiti)-in general, atitudini duse la extrem.Ne faceam rau noua si celor din jur.Ba chiar unii am ajuns pana la limita nebuniei sau a mortii, fiind extrem de convinsi ca facem ceea ce trebuie, totul pentru binele familiei.

Lipsa de control: Vietile noastre au devenit incontrolabile, pentru ca am incercat sa rezolvam problemele intr-un mod nefunctional: am facut ca echilibrul nostru interior sa depinda de cei din jur.Se prea poate ca pana la un moment dat sa ne fi sprijinit pe anumite mecanisme de protectie, utile temporar,dar care au incetat sa mai functioneze.Suntem victimele unui comportament compulsiv,atat de subtil, puternic si distructiv, ca pana in momentul in care vietile noastre au devenit incontrolabile, nu l-am fi putut constientiza(in ciuda semnalelor de alarma trase de cei din jur) si nici renunta la el.Abia acum incepem sa vedem si sa intelegem, ca exista si alte modalitati,mai sanatoase, de a face fata carentelor afective.

Viata noastra incepe cu Primul Pas, cand suntem capabili sa recunoastem: Admitem ca suntem neputinciosi in fata vointei celorlalti si ca vietile noastre au devenit incontrolabile.Abia acum avem cheia recuperarii noastre.Am renuntat sa mai facem pe Dumnezeu in fata noastra si a celorlati.

Din acest moment, fac tot posibilul sa nu mai controlez alte persoane.Iar daca nu sunt de acord cu ceea ce altii fac sau nu fac,sa imi reamintesc ca SUNT NEPUTINCIOS fata de vointa acestora si SUNT NEPUTINCIOS fata de nevoia compulsiva de a-i controla.

O data ajunsi aici, suntem pregatiti pentru Pasul Doi.

"Oamenii si lucrurile nu ne opresc durerea sau nu ne-o vindeca. In recuperare, invatam ca asta este treaba noastra, si o putem face utilizandu-ne resursele pe noi insine, Puterea noastra Superioara, sistemul nostru de sprijin, si programul nostru de recuperare. "
, Melody Beattie
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
29/03/2015, 02:21 PM (Ultima modificare: 29/03/2015 02:53 PM de alex190.)
Răspuns: #2
Rugaciunea seninatatii


"Doamne,
dă-mi seninătatea de a înţelege şi a accepta ceea ce nu se poate schimba, dă-mi curajul şi puterea să schimb ceea ce pot,
şi
dă-mi înţelepciunea de a deosebi ceea ce se poate schimba şi stă în puterea mea, de ceea ce nu se poate schimba şi nu e în puterea mea să intervin în vreun fel.
Amin."




"Cea mai mare realizare pe care am avut-o dupa ce am acceptat aceasta realitate, a faptului ca nu pot schimba pe nimeni, ca nu pot schimba comportamentul nimanui si ca nu sunt raspunzatoare de comportamentul nimanui, nici al sotului meu, a fost faptul ca am scapat de frustrari si de confuzie si am inceput sa devin un om echilibrat.

De aici inainte am inceput sa cresc. Renuntarea la ideea ca toate lucrurile trebuiesc facute numai asa cum vreau eu, a fost primul pas intelept pe care l-am facut.

Faptul ca nu am mai dat vina pe sotul meu pentru conditia in care ne aflam, m-a ajutat sa ma desprind treptat de imaginea de victima pe care mi-o formasem despre mine. Si, cu cat ma victimizez mai putin, cu atat ma simt mai putin mizerabil …

S-a facut liniste si in emotiile mele. Nu ma mai simt vinovata pentru ca nu am reusit sa schimb ceva, nu imi mai plang de mila, nu imi mai este frica pentru ziua de maine si nu mai am nici un fel de resentimente. Sunt libera. Este o traire de care ma bucur cu toata fiinta mea.

Libera fiind de obsesia de a-l schimba pe sotul meu, am gasit timpul si energia de a ma ocupa de mine. Si … tare mult de lucru mai este in “minele” meu …

Treptat, ordinea ia locul haosului din viata mea.

Nu este usoara renuntarea, mai ales cand o viata intreaga am incercat sa-mi rezolv singura problemele. Totusi, singura cale de a creste incepe prin renuntarea la a-i controla pe cei din jurul meu. Incercarea de a schimba modul de gandire al unei alte persoane este zadarnica. Daca nu ma mai concentrez asupra celor din jurul meu, ci imi mut atentia asupra mea, pot vedea in mine acele lucruri care au creat dezechilibrele din viata mea. Imbunatatirea ei are legatura numai cu ceea ce pot face eu pentru mine.

Bun … dar atunci cum ramane cu sotul meu? Daca nu ma mai comport cu el asa cum o faceam inainte, ce pot pune in loc?

Noua mea atitudine in relatia mea cu sotul meu suna asa: “Nu te pot controla, dar… te pot iubi !”."


Articol preluat de aici: http://alcoolism.info/1541/nu-te-pot-co ... -pot-iubi/, cu mentiunea mea ca inlocuirea controlului obsesiv, cu iubirea si respectul autentic fata de deciziile celorlalti e valabila nu doar pentru relatia sot-sotie, ci pentru absolut toate relatiile: parinte-copil, frate-sora, rude si prieteni.

"Oamenii si lucrurile nu ne opresc durerea sau nu ne-o vindeca. In recuperare, invatam ca asta este treaba noastra, si o putem face utilizandu-ne resursele pe noi insine, Puterea noastra Superioara, sistemul nostru de sprijin, si programul nostru de recuperare. "
, Melody Beattie
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
31/03/2015, 09:15 AM
Răspuns: #3
RE: Pasul1-Codependenta
Hey Alexuta!

Multumesc pentru postare. Cum a fost pt tine cand ai facut pasul acesta?

Andi - co Smile
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
31/03/2015, 10:25 AM (Ultima modificare: 31/03/2015 09:27 PM de alex190.)
Răspuns: #4
RE: Pasul1-Codependenta
Buna, Andi!Sentimentul pe care l-am trait cand am citit prima data despre codependenta si despre compulsia controlului, in relatia cu un dependent, a fost de ELIBERARE.Simteam deja ca ceva nu mergea bine in felul meu de a fi, ca era distructiv si autodistructiv.Din jur primeam pareri si sfaturi care se bateau cap in cap,(venind de la cidependentii si dependentii din familia mea), accentuandu-mi starea de confuzie in care ma aflam.Am realizat ca exercitarea controlului in mod abuziv, manipulator etc, cum se intampla de obicei, e o forma a lipsei de respect fata de ceilalti.M-a ajutat sa inteleg intamplari din trecut,pe mine, oameni din jurul meu, sa nu mai manipulez si nici sa nu ma mai las manipulata.Si sa ma detasez emotional, cu dragoste si intelegere, de dependentii din viata mea.Fiecare e responsabil pentru sufletul lui.Imi asum directia vietii mele, mai ales emotional, fara sa astept asta de la ceilalti.Pentru ca nevoia de control obsesiv fata de altcineva, tocmai asta e: fuga de sine si de responsabilitatea propriei vieti.

"Oamenii si lucrurile nu ne opresc durerea sau nu ne-o vindeca. In recuperare, invatam ca asta este treaba noastra, si o putem face utilizandu-ne resursele pe noi insine, Puterea noastra Superioara, sistemul nostru de sprijin, si programul nostru de recuperare. "
, Melody Beattie
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
Adaugă Răspuns 


Mergi la:


Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)