Adaugă Răspuns 
 
Punctajul Subiectului:
  • 1 Voturi - 1 medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Copiii adulti ai alcoolicilor/dependentilor
25/11/2014, 10:54 AM
Răspuns: #11
Radacini
Servus de dimineata,

Multumesc Free pentru incurajari. Cresc sub miscarile "baghetei tale magice" si cred ca trebuie sa ma maturizez din "norisorul meu roz de armonie". Doar mi se tot spune ca daca toti am fi la fel si in pace ar fi plictisitor... "nush", vorba mircului...
Ieri am fost la Prislop. Se spune ca e loc cu incarcatura spirituala. Nu am sa neg. Dincolo de asta este un loc superb...am sa "sheruiesc" ca laicuri n am, cu voi niste poze la sectiunea dedicata imediat. E un loc unde mi am pierdut privirea in padurice si in peisaje de care daca stiau "filmatorii" lui Harry Potter s ar fi batut pe el. Trepte spre chilie din radacinile copacilor batrani... Am uitat de parinti alcoolici, de barbat alcoolic, de razboaie din Ucraina, de rate si facturi, ce mai...am uitat de alcool si de papica. Am avut timp al dispozitie sa ma uit in amanunt la scoartele copacilor, radacinile intinse luuunnngggg inainte...si la copacii aia care stau drept. Daca radacinile vizibile ca le a spalat ploaia sunt atat de lungi...atunci cele din pamant cat sunt de adanci? Si cat de puternic te tin la suprafata... Oare in supararea mea mare pe mama si tata am uitat ca fara radacinile lor nu as fi ajuns in acest punct in care probabil ca trebuie sa fiu acum? Poate ca atata e toata treaba mea ca si copil adult al lor...ca fiica... sa ma ingrijesc de batranetea (cu tinerete ca sunt amandoi un pic mai tineri in suflet ca mine) lor, sa ma iert pe mine ca am fost "fetita rea" din cand in cand, sa ma dezvat sa tin supararea la mine ancestral, in fond ei m au iertat pt bazaconii de vo 1789.3(9) ori de la scutec incoace.
Va vad pe partea voastra de forum cum vorbiti despre copiii vostri si mi se umple sufletul. Stiu ca si ai mei vorbesc frumos despre noi, stiu ca ne iubesc si dincolo de suparari si ei stiu ca noi ii iubim. De aia nu renuntam. Ne e greu ca si copii - copii dar si ca si copii adulti sa ne impartim loialitatea intre voi si ce ne ati invatat pana atunci ca e bine. Stim ca nu e bine sa va aducem paharul la fotoliu dar daca tata ma roaga sau mama...eu cum sa nu fac pentru ei ceva? Caci ei ne au dat viata, mancare...etc... La fel cum e greu sa ne impartim intre mama si tata cand se cearta. Caci ne nastem cu loialitate egala... si fara manual explicativ al cuvintelor: loialitate, fidelitate, obligatie, responsabilitate...
Copiii nu stiu ca adultii, ca pot fi suparati pe mama si tata si atunci se supara pe ei insisi (mama si tata divorteaza pentur ca ieri m au certat ca am spart vaza cu mingea...sunt un copil rau), ca au acest drept sa fie suparati vazandu i lesinati, tolaniti, facuti pe ei, sau in ipostaze certarete bachice. Eu personal am vazut o pe mama in accese de drama queen mai ceva ca Marilin Monroe - si de aici mi am dorit sa ma trezesc dimineata urmatoare barbat de vo 100 de ori toata adolescenta mea, si pe tata cedand la manipularile astea si cautandu si crampeie de fericire in ascuns...(hopa...hmm)
Un copil -copil cand vede parintele cazut, intins...daramite si cu niscaiva lichide scurgandu se din el, ca sunt bale ca alte cele... asociaza cu ceea ce vede in filme cand pica Stan si Bran (in cel mai bun caz) dupa ce se impusca... SI ANUME CA MOARE! nu este doar din experienta mea ci si a copiilor cu care am mai lucrat atat la clasa cat si in cabinet. Ma intreaba fetita cu care lucrez acum... mama ei a adus o ca de o saptamana nu mai mananca mancare solida si somatizeaza puternic: varsaturi, nod in gat... doar apa bea. Nu mi a spus cu nici un cuvant care e boala familiei, doar se uita la mine cu ochi rugatori iar fetita cum a iesit mama din cabinet m a intrebat: tata, cand lesina, ii mai bate inima? M a aruncat in amintire cand eram copil, la bloc si mama a dus mana la frunte in bucatarie si s a facut ca lesina... si mie inima mi a stat in loc, caci doar atat vazusem in filme ca atunci cand cineva cade la orizontata nu ca se pune el de buna voie...moare. Tata a plecat sa ia apa din baie sa o spele pe fata iar ea a deschis ochii sa vada daca se misca ceva si apoi s a pus inapoi si a inceput sa respire greu... Si desi atunci am simtit o treaba ciudata care nu are nume nici acum... tot am ramas cu frica aia ca mama poate muri daca noi nu facem cum vrea ea.
Mi am dorit ca intr o zi sa nu mai existe alcool. Si mama si tata sa se inteleaga asa ca si cand au zilele lor bune. Apoi am ajuns sa vreau sa se inteleaga fiecare cu sine acasa la mama lor numai sa nu se mai certe... Mi am dorit ca indiferent de cantitatea de alcool consumata celalalt parinte sa nu strige : Iar ai baut! sau Big Grina? bei, stai ca ti arat eu ce inseamna sa bei" . Caci la acea varsta a noastra, daca voi sunteti nefericiti, e din cauza noastra...Noi suntem excelente antene de receptie si foarte prosti interpreti... Si odata inghitita galusca asta... se umfla in noi pana suntem adulti...
E important pt copii-copii si adulti de parinti alcoolici sa existe acel punct in care mama si/sau tata nu mai pun in gura lichidul ala care ii transfigureaza si incep sa se poarte ca adulti maturi sau copii cand sunt cu noi... doar sa nu mai bea. Si ma bucur mult pentru copiii vostri ca au sansa de a se bucura de voi in plenitudinea frumusetii voastre interioare. E asa de bine sa ma pot duce la tata sa l intreb "auzi, tata, dar baietii cand....cum e?" sau "mama... cand fetele simt..." Ne bucuram cand venim la voi si putem vorbi cu voi pe picior de egalitate si ne tratati ca pe niste prieteni mici. Eh...acum ca suntem caloci ...prietnei mariSmile)
Ne bucuram cand sunteti VII in viata voastra si a noastra. Ne trebuiti si va iubim! Sunteti radacinile noastre. Dar dincolo de asta ne place sa stim ca aveti si voi vietile frumoase si implinite (fara detalii intime va rogTongue )
Pentru azi, imi doresc sa ma iert ca am fost incapabila sa mi iert radacinile. Caci le iubesc. Caci ele ma tin in picioare pana incep eu sa umblu copacel...

Andi - codep si mancator compulsiv
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
21/10/2015, 09:50 AM
Răspuns: #12
RE: Copiii adulti ai alcoolicilor/dependentilor
multumesc frumos pentru textul privitor la copii adulti ai parintilor alcoolici/dependenti... mi se pare ca se focalizeaza/lamureste si mai precis pe aceasta bucata specifica de codependenta pentru cei care vin cu aceasta experienta existentiala din urma

probabil ca atunci cand mai multi astfel de copii adulti vor termina formal programul de 12 pasi ar fi rost si de grupuri separate.... eu stiu ca m-as bucura enorm ca un astfel de grup sa existe la Bucuresti
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
Adaugă Răspuns 


Mergi la:


Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)