Adaugă Răspuns 
 
Punctajul Subiectului:
  • 0 Voturi - 0 medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
24/01/2015, 11:14 PM
Răspuns: #31
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
Andi, nu stiu daca e codependenta ce simt acum...Dar imi pare rau ca ai trecut si ca treci prin asa ceva.Asa cum imi pare rau pentru oricine.E sufocant, apasator, devastator sa iti vezi parintele asa.Acum probabil nu mai simti cu aceeasi intensitate totul, dar e greu, oricum.E tot ce pot sa spun dupa ce am citit ce ai scris.

"Oamenii si lucrurile nu ne opresc durerea sau nu ne-o vindeca. In recuperare, invatam ca asta este treaba noastra, si o putem face utilizandu-ne resursele pe noi insine, Puterea noastra Superioara, sistemul nostru de sprijin, si programul nostru de recuperare. "
, Melody Beattie
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
24/01/2015, 11:19 PM
Răspuns: #32
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
Alex, multumesc pentru condescendenta. Si daca e din codep ce?Smile) In fond nu chiar tot ce simtim, gandim, spunem sau facem tine de codependenta, sau e rau sau deplasat sau controlor... zic si euSmile) Nu stiu daca a fost o intamplare singulara ca nu m a mai afectat si am vazut partea buna a dupamesei, sau ca incep sa ma detasez. Voi vedea. Azi nu mi e trist. Smile
Si repet: voi ce mai faceti?Smile cum inaintati prin inceputul de an?
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
24/01/2015, 11:44 PM
Răspuns: #33
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
Da, asa e.Tot criticam codependenta asta, dar are si parti pozitive.

Intelegerea mea fata de ce ai povestit se datoreaza faptului ca stiu din propria mea viata cat e de distructiv alcoolul, cata suferinta provoaca.Mai ales in copilarie...Tocmai de aceea, am un respect enorm fata de cei care se hotarasc sa lupte cu aceasta boala, de dragul lor si al familiilor lor, care sunt binecuvantate ca ii au.

Pai, despre mine ce sa iti spun?Sunt la fel de optimista in privinta viitorului, ca si anul trecut, in ciuda greutatilor vietii.Probabil e inconstienta, nu stiu.In privinta codependentei, poate am mai evoluat un pic spre bine.Adica incerc sa am grija de mine un pic mai mult decat inainte, cand ii puneam pe toti membrii familiei inaintea mea.Mi-ar placea sa am mai mult timp liber sa fiu mai activa pe forumuri in discutii, mai ales ca m-ar ajuta foarte mult sa constientizez unele lucruri despre mine(si bune si rele), singura neputand sa fac asta.Cu timpul liber e o problema, intr-adevar.Oricum,chiar ma gandeam azi, ca marea mea realizare din ultimul timp e ca am constientizat cat de important e sa traiesc clipa.Sa nu traiesti nici in trecut, nici in viitor."Acum" si "azi" e ceea ce avem, mai tarziu nu se stie.Si mi-am schimbat un pic si ordinea prioritatilor dupa revelatia asta.In rest... ce va vrea Dumnezeu!

"Oamenii si lucrurile nu ne opresc durerea sau nu ne-o vindeca. In recuperare, invatam ca asta este treaba noastra, si o putem face utilizandu-ne resursele pe noi insine, Puterea noastra Superioara, sistemul nostru de sprijin, si programul nostru de recuperare. "
, Melody Beattie
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
25/01/2015, 03:09 AM (Ultima modificare: 25/01/2015 03:11 AM de pisicaneagra.)
Răspuns: #34
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
cind am citit prima postare, in care vorbeai de furie, gindul m-a dus automat la furia mea.
la furia mea care apare si ma acapareaza ori de cite ori simt nevoia sa ii cer ajutorul sotului meu, sau ori de cite il cer.
vorbeai de acceptarea furiei, si eu ma gindeam ca n-am nici macar privilegiul asta.

mi-am privit azi copila, de nici 5 ani, facind un gest tipic de codependent: mi-a cerut sa se duca ea sa se joace acasa la taica-su, pentru ca el desi ii promisese ca va veni sa se joace cu ea, n-a mai venit. am avut de ales intre a-i refuza din nou asta, si a o vedea dezamagita, si a ii asculta plinsul si criza de nervi care ar fi urmat, sau a-i permite sa mearga.
azi am lasat-o sa se duca, si mi-a parut rau din clipa cind am acceptat.
am intrebat-o daca s-au jucat impreuna cind s-a intors, mi-a raspuns ca nu, ca i-a pus desene la laptop si cam atit.
acum o saptamina, ii refuzasem o cerere asemanatoare. ii spusesem ca nu se poate duce la taica-su pentru ca taica-su e beat. mi-a raspuns, ca nu conteaza, ca cu ea nu se cearta chiar daca e beat. si raspunsul asta m-a lasat atit de lovita, ca inca nu stiu cum sa il procesez.

vorbeam anterior de indiferenta... ei bine, azi, ieri, zilele astea... nu am putut fi indiferenta. l-am urat... nici nu l-am vazut la fata 4 zile din saptamina, dar l-am urat din tot sufletul. si l-am urat si mai mult, cind in final l-am vazut.

incerc sa imi dau seama cum sa ajung la acceptarea asta de care vorbiti voi. cum sa ajung la ea din punctul in care ma aflu eu acum. din postura de mama a doi copii mici, care au nevoie de ambii parinti. nu stiu. as vrea sa stiu cum sa scap de furie, cum sa scap de sentimentul de tradare si frustrare si dezamagire pe care il am de cite ori ma gindesc ca totul ar fi fost atit de simplu daca el n-ar fi fost alcoolic.

inceputul asta de an, a venit cu multe viroze pe capul copiilor, asa ca m-a cam extenuat.
poate de asta mi se pare totul atit de gri.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
25/01/2015, 01:48 PM
Răspuns: #35
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
Nu stiu daca indiferenta fata de tine are neaparat legatura cu alcoolismul.Am niste apropiati-ea, codependenta din familia de provenienta ,iar el nu e alcoolic- care au ajuns sa divorteze fara acest motiv.Eu am ajuns la divort din cauza ca fostul meu sot s-a indragostit de o alta femeie si nu pun asta pe seama alcoolismului.Un prieten, care a trecut prin asa ceva, imi spunea ca e vorba de o proasta comunicare intre cei doi soti, care duce in timp la o distantare, si aici avem cu totii o parte de vina.

Despre acceptare si detasare, in cazul meu...Tatal meu, fostul sot si fosta soacra -alcoolici.Asa cum spuneam mai sus, intr-un conflict, ambele parti au o parte de vina.Mi-am acceptat, recunoscut si iertat partea mea de vina.In viata se intampla si astfel de lucruri, in mod normal trebuie sa fim "inarmati" prin educatie fata de astfel de situatii.Se spune ca "NU TREBUIE SA TE SPRIJINI PREA MULT PE CINEVA, PENTRU CA DACA ACESTA PLEACA,O SA CAZI".E foarte adevarat.De multe ori avem impresia ca ni se cuvine totul.Un om are dreptul sa aleaga ce viata vrea sa duca, pe cine iubeste etc...Nu ii pot uri pe alcoolicii din familia mea.Pentru ca stiu ca daca sunt nefericita, deja sunt la o varsta la care vina imi apartine in totalitate.Eu am ales o alta modalitate de raportare la situatie.Privesc partea plina a paharului.De ex, fostul....L-as putea uri pentru tot ce nu mi-a dat, dar prefer sa fiu recunoscatoare pentru ceea ce mi-a dat: cel mai drag copil din lume, momentele frumoase petrecute impreuna, faptul ca in caz de ceva-Doamne fereste-ar fi primul langa noi si langa copilul lui sa il ajute etc.Nu ii subliniez greselile, nici eu nu sunt perfecta.Prefer sa ii evidentiez calitatile, mai ales in fata copilului.Bineinteles ca si noi am avut discutiile noastre, si poate vom mai avea, dar ne leaga dragostea fata de baiatul nostru.La tatal meu , la fel.Desi sufera de alcoolism si e un munte de egoism, e o persoana foarte inteligenta.Mi-a zis ca acum e examenul vietii mele.Sa demonstrez ce pot, ca mama si ca femeie, ramasa singura cu un copil si un batran bolnav si alcoolic(chiar si el se intreba o data, ca nu stie cum ii fac fata).Despre fosta mea soacra, care a ajuns o leguma din cauza bauturii, ce sa mai zic?Cum sa ii urasc, cand sunt ei atat de cazuti si suferinzi?Ii multumesc lui Dumnezeu ca imi da forta sa trec peste tot!Ce mi-as putea dori mai mult?

E greu!E greu cu un copil, daramite cu doi.Se descurcau pe vremuri femei ramase vaduve din cauza razboiului, cu cate sapte copii, in ziua de azi nu trebuie sa ne plangem(inca).

Ce am inteles ca si codependenta, e ca sunt singura responsabila de fericirea sau nefericirea mea.Nu ma ajuta cu nimic sa dau vina pe ceilalti.Si furia pe care o simt si eu uneori cand sunt obosita si apasata de greutati, o recanalizez, o "reciclez", pentru ca e o energie, care poate fi pozitiva daca stim ce sa facem cu ea.

Curaj!Totul va fi bine!Concentreaza-te pe copii.E o mare sansa sa fie doi, e greu sa fii copil unic.Invata-i sa fie uniti, sa se iubeasca si sa se ajute la greu.Si bucura-te de ei ca trece timpul atat de repede, se fac mari si ramanem cu amintirile.Te imbratisez!

"Oamenii si lucrurile nu ne opresc durerea sau nu ne-o vindeca. In recuperare, invatam ca asta este treaba noastra, si o putem face utilizandu-ne resursele pe noi insine, Puterea noastra Superioara, sistemul nostru de sprijin, si programul nostru de recuperare. "
, Melody Beattie
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
25/01/2015, 11:44 PM
Răspuns: #36
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
Alex190, ai citit ce am scris prin prisma propriilor tale experiente. ceea ce e ok, dar fara suparare, mi-ai raspuns cam pe linga.

indiferenta de care vorbeam nu e a lui fata de mine, e indiferenta mea fata de el, pe care nu mi-am putut-o mentine, pentru ca m-a luat valul de furie si am ajuns sa urasc comportamentul lui. tradarea si frustrarea care imi provoaca furia, vin partial din indiferenta lui fata de copii. dar nici o clipa n-am deplins indiferenta lui fata de mine.
intre mine si el, lucrurile sunt foarte clare, si momentan cel mai bun lucru care poate fi intre noi ar fi indiferenta.

de asemeni, nu mi se pare greu sa cresc un copil, si nici doi. nu regret nici o secunda ca le am, nu ma tem de cresterea lor. am ingrijorari, firesti, ca nu pot sa le ofer cadrul cel mai propice dezvoltarii lor psihice. as fi rupta de realitate sa n-am asemenea ingrijorari, tinind cont de situatia in care ma aflu.
refuz insa sa ma compar cu vaduvele de razboi. nu e cazul si nu e situatia mea identica sau comparabila cu a lor.
vremurile sunt diferite, traumele sunt diferite. si din principiu, nu obisnuiesc sa ma compar cu nimeni.

Da, l-am urat zilele astea. si am simtit pe pielea mea cit de rau imi face sa imi consum bruma de energie cu ura asta.
ziceam ca n-am nici privilegiul de a imi trai furia, si ma refeream la faptul ca desi mi-as fi dorit sa urlu, sa trintesc, sa sparg ceva, sau sa ma cert cu el... n-am avut cu cine, si n-am putut sa imi las furia sa se manifeste in nici un fel, a trebuit sa o ascund, sa o inabus, pentru ca sa o fi aratat, la adevarata intensitate in preajma copiilor mei ar fi insemnat sa ii traumatizez si eu.
asa ca am ramas cu ea, cu furia mea, cu ura mea, ambele nemanifestate si nespuse, si m-au secat de energie si sentimentele astea, si au contribuit la oboseala care oricum se acumulase.
asa ca, am "strigat " aici, in miez de noapte, putin din ce aveam de strigat.
intre timp m-am linistit. si azi am ales o alta perspectiva din care sa privesc lucrurile.
din pacate, ideea de a te concentra pe copii nu e asa de buna cum pare. copiii sunt ca niste instrumente foarte sensibile, nu ii poti mintii ca esti bine, cind nu esti. copiii stiu. si in plus, copiii vor, e apanajul lor, egoismul face parte din ei, nu pentru ca sunt rai, ci pentru ca asa sunt copiii.
asa ca, in primul rind trebuie sa ai grija de tine, ca parinte, pentru ca copilul tau sa fie bine.
e ca in avion, cind ti se spune ca intai sa iti pui tie masca de oxigen, si abia apoi sa o pui copilului tau. suna egoist, dar e logic, daca tu nu ai grija sa fii tu bine, nu va mai avea cine sa aiba grija de copil.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
26/01/2015, 09:08 AM (Ultima modificare: 26/01/2015 09:36 AM de alex190.)
Răspuns: #37
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
Intr-adevar, mereu raspund prin prisma experientelor proprii.Probabil unele lucruri le-an inteles gresit, nu asta conteaza acum.Important e ca tu si copiii sa fiti bine,indiferent de cat de grea este situatia.Iti spuneam doar ca pe mine m-a ajutat in ceea ce am trait eusa vad partea plina a paharului, sa vad si sa incurajez la cei din jurul meu partile bune, iar de cele rele sa ma feresc si sa imi vad de viata mea.Dar bineinteles ca asta e forma mea de a -mi trai viata.Pana si la matematica, o problema are mai multe forme de rezolvare.Asa e si cu priblemele noastre.Iti doresc multa forta si optimism in continuare!

P.S. In privinta canalizarii atentie noastre asupra copiilor, am fost inteleasa gresit.Nu ziceam sa schimbam codependenta fata de soti , cu cea fata de copii, uitand de noi.Exemplul cu masca de oxigen din avion e foarte bun.Ceea ce spuneam e ca sentimentul furiei si frustrarii fata de unele comportamente gresite ale celir dragi noua e normal.Dar tot noua ne facem rau daca ramanem blocate aici.Asta e, daca omul respectiv atata poate si atata vrea, de ce sa imi pierd si eu bucuria de a trai fiecare zi, frumos?Inlocuiesc sentimentul furiei si frustrarii cu bucuria de a face lucruri frumoase, independent de cei din familie, care refuza sa simta la fel.

"Oamenii si lucrurile nu ne opresc durerea sau nu ne-o vindeca. In recuperare, invatam ca asta este treaba noastra, si o putem face utilizandu-ne resursele pe noi insine, Puterea noastra Superioara, sistemul nostru de sprijin, si programul nostru de recuperare. "
, Melody Beattie
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
26/01/2015, 05:05 PM
Răspuns: #38
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
Servus pisicuto draguto.

Mi-am rezervat timp sa iti scriu raspuns concret pe ce ai scris tu, ca daca noi nu analizam punctual, atunci cine, daca nu acum, atunci cand?Smile)))))

(25/01/2015 03:09 AM)pisicaneagra A scris:  cind am citit prima postare, in care vorbeai de furie, gindul m-a dus automat la furia mea.

Mie mi a fost rusine sa fiu furioasa. "invatasem" ca e pacat. In primul rand ca te face sa arati urat ca femeie, in al doilea rand in fata lui Dumnezeu. In al treilea rand, am fost martora furiei mamei mele la bericica si lichioruri de nu mi mai trebuie conflicte 5 vieti de acu incolo si nici exprimare a furiei. De aici s a nascut in mine dorinta sa ma trezesc barbat a doua zi toata adolescenta mea. Am dezvoltat un protest masculin (felul in care o femeie functioneaza ca barbat si cauta egalitatea in mod gresit) de care ma tin si in ziua de azi. Pentru barbatii in familia mea au fost calmi si cumpatati. Pana acum ce am intrat in program si am inteles ca toate astea au functionat asa numai pentru mine. Nu toate femeile isi exprima furia ca un vulcan, nu toti barbatii sunt calmi si cumpatati, si ca in fond exprimarile astea nici nu tin de sex. Tin de stilul vietii (personalitate...etc) Mi au aparut sub ochi urmatoarele cuvinte" Mânia este o emotie sanatoasa, o putere a sufletului pe care Dumnezeu ne a dat o sa ne putem apara integritatea. Nu mânia este pacatul ... ci patimile pe care le poate starni ea. Maniati-va si nu gresiti, spune Domnul" (este un fragment din seminarul iertarii).
Am inteles in sfarsit ca am dreptul sa simt, nu am dreptul sa lovesc. Am inteles furia ca pe un anticorp psihic.


la furia mea care apare si ma acapareaza ori de cite ori simt nevoia sa ii cer ajutorul sotului meu, sau ori de cite il cer.
vorbeai de acceptarea furiei, si eu ma gindeam ca n-am nici macar privilegiul asta.

N as putea afirma ca am ajuns la acel nivel de acceptanta, habar n am. M am bucurat ieri ca am ramas calma, ca nu am mai simtit ca imi urasc mama cand e bauta si ca daca ies pe strada o sa mi pice o caramida in cap sau voi arde in cele mai aprige focuri ale Gheenei. Maine nu stiu ce va fi. Poate o face iar pe aia nefacuta, ea sau sotul meu si ma dezechilibrez iar. Nu stiu, nu doresc asta. Dar azi e o liniste anume in mine si planuiesc sa ma bucur de ea. Cand am citit ce ai scris mai sus, mi a venit in minte ca eu niciodata nu m am certat cu sotul meu. Noi doi nu am avut conflicte pentru ca eu fug de ele. La prima vorba pe care mi o spune si ma doare, am plecat de acolo. Am zburat nu ca am plecat .... Eu nu am putut sa i spun sotului meu nici macar :" ma doare ceea ce faci, ma raneste faptul ca dupa ce bei efectiv ma ignori sau daca nu ma ignori ma critici sau ii iei apararea amantei tale" Mi se punea un nod in gat si imi venea sa plang. Si daca mi dadea o lacrima el facea grimase dupa mie ca si cum imita copiii mici la scoala pe cei plangaciosi. Si acolo murea orice tentativa de a comunica. Deci nu, n am putut sa mi exprim furia ca ma ignora, ca m a lasat singura in viata asta, ca m a inselat, ca ma critica... De asta n am putut ierta. Si n am putut vorbi cu nimeni despre astea, pt ca nu am vrut ca cei care ne cunosc sa il judece. Pentru ca inca mai cred in esenta lui foarte buna. Anul trecut am decis sa ii scriu o scrisoare cu tot ce nu i am putut spune cu glas. I am dat o. De Craciun. Stiu ca a citit o. Nu am discutat despre ea, nici nu ma mai intereseaza sa facem acum asta. Ma intereseaza ca ma simt libera de povara furiei si ca vreau sa iert daca nu am putut sa fac asta inca de tot. Si sa mi vad de vietisoara asta cata oi mai avea o frumos. Iti doresc sa poti ierta. Pe tine insati in primul rand. "

mi-am privit azi copila, de nici 5 ani, facind un gest tipic de codependent: mi-a cerut sa se duca ea sa se joace acasa la taica-su, pentru ca el desi ii promisese ca va veni sa se joace cu ea, n-a mai venit. am avut de ales intre a-i refuza din nou asta, si a o vedea dezamagita, si a ii asculta plinsul si criza de nervi care ar fi urmat, sau a-i permite sa mearga.
azi am lasat-o sa se duca, si mi-a parut rau din clipa cind am acceptat.
am intrebat-o daca s-au jucat impreuna cind s-a intors, mi-a raspuns ca nu, ca i-a pus desene la laptop si cam atit.

" Ma induioseaza copiii care se maturizeaza inainte de vreme. Cand intalnesc asemenea copii-oameni mari imi vine in minte " Nu va grabiti sa imbatraniti prea curand" parca asa era vorba asta... oricum esenta e de inteles. Cred ca pentru puicuta ta nu conteaza ca tatal ei nu s a jucat cu ea atat de mult cat conteaza ca ea a fost prezenta cu o actiune de a ei si el nu se certa nici cu ea nici cu altcineva. E ca si cum spunea o clienta de a mea: Cand ii ziceam eu lui tata hai sa ne punem in pat si sa dormim, si dormeam eu cu el (atentie! nu el cu mine...) el lasa bautura si venea si era linistit in somn" Ea se simtea chiar datoare sa il calmeze pe el. "

acum o saptamina, ii refuzasem o cerere asemanatoare. ii spusesem ca nu se poate duce la taica-su pentru ca taica-su e beat. mi-a raspuns, ca nu conteaza, ca cu ea nu se cearta chiar daca e beat. si raspunsul asta m-a lasat atit de lovita, ca inca nu stiu cum sa il procesez.

"
trebuie ca iti e greu sa auzi asta din gura copilului tau. nu stiu ce au insemnat pt tine vorbele astea. eu pot sa iti spun ce insemna pentru mine cand faceam asemenea pseudo alegeri intre mama si tata. Insemna ca mergeam la mama sa i spun exact cum gandesc pentru ca stiam ca ea e mai inteleapta ca mine si intelege ca nu e vorba ca ea nu e buna sau e gresita sau cine stie ce, ci ca acum tata are nevoie de mine si hai sa fim o echipa si sa sprijinim acolo unde trebuie. Speram undeva in suflet sa fie linistitor pentru ei ca fac o alegere inteleapta. Ca scopul alegerii mele sau actiunii mele e unul bun. La fel faceam si invers cand mergeam la tata cu ceva ce trebuia facut pentru mama. Habar n am avut sau nu ma gandeam ca si copil ca ei ca parinti ar putea gandi ca e o alegere in pofida lui/ei. Multumesc ca ai povestit asta. M a pus pe ganduri. E rau pentru un copil sa simta ca loialitatea echivalenta cu care s a nascut ii este pusa la incercare de cei mai importanti adulti din viata lui pe care ii iubeste in mod egal by default. Copilul tau are 2 parinti fiecare cu chestiile lui pe care trebuie sa ii gestioneze in viata asta cum stie sufletelul ei mai bine."

vorbeam anterior de indiferenta... ei bine, azi, ieri, zilele astea... nu am putut fi indiferenta. l-am urat... nici nu l-am vazut la fata 4 zile din saptamina, dar l-am urat din tot sufletul. si l-am urat si mai mult, cind in final l-am vazut.

incerc sa imi dau seama cum sa ajung la acceptarea asta de care vorbiti voi. cum sa ajung la ea din punctul in care ma aflu eu acum. din postura de mama a doi copii mici, care au nevoie de ambii parinti. nu stiu. as vrea sa stiu cum sa scap de furie, cum sa scap de sentimentul de tradare si frustrare si dezamagire pe care il am de cite ori ma gindesc ca totul ar fi fost atit de simplu daca el n-ar fi fost alcoolic.

"[/i]Si eu vorbesc despre acceptare ca pas deocamdata. Nu stiu daca ceea ce simt este acea acceptare. Dar weekendul asta a fost o experienta faina de care m am bucurat. Papucii tai sunt altii decat ai mei. Esti mamica a doi copii si vietisoarele lor depind de tine. Tot ce pot sa spun este ca eu ca si copil ma simteam in siguranta cand ii simteam si vedeam pe ai mei linistiti si impacati cu sine. (au avut si momente din astea de rai, de aia iadul parea cumplit cand aparea). Cred ca daca tu poti face pentru tine, pentru ca ai tu nevoie de linistea ta ... Pentru mine programul asta functioneaza. Si interactiunea cu voi este extraordinara. Si apartenenta la grup. Te incurajez si cred ca poti."

"Apropos de "totul ar fi fost mai simplu daca el nu era alcoolic"... inca si acum imi staruie si mie intrebarea asta in minte. De ce nu vor oamenii sa traiasca toti frumos si armonie ca pe norisorul meu roz de copchil mic? uneori sotul meu imi raspunde: pt ca ne am plictisi. Alteori mama imi raspunde in alt mod: da tu esti bolnava ca nu pui gura pe alcool! nu esti normala! Bea, draga, simte te bine! (uau...acum ca scriu asta imi dau seama cum suna si ce inseamna) Poate ca daca n ar fi fost alcoolismul ar fi fost vreun cancer sau ceva incurabil. Ceva ireversibil si fara speranta. Toti ducem o cruce. Pentru crucea aceasta exista speranta si exista leac. Asta am ajuns eu sa interiorizez si sa ma bucur ca nu trebuie sa vand case si rinichi pentru operatii complicate prin strainatate, sau nu trebuie sa tremur alaturi de careva din membri familiei mele care sa agonizeze de cine stie ce dureri. Doamne fereste! si Doamne ti multumesc!Daca e adevarat ca Dzeu ne da doar cat putem duce, atunci inseamna ca asta putem duce. Mai vorbind unii cu altii mai evoluand, mai citind mai ridicandu ne, mai ajutand pe altii. Imi pare rau pentru sentimentele tale astea "demontatoare" prin care treci. Si nu esti singura"

inceputul asta de an, a venit cu multe viroze pe capul copiilor, asa ca m-a cam extenuat.
poate de asta mi se pare totul atit de gri.

"Da? gri? da de norisorul meu roz, pufos si ireal ce zici?Smile)))))))))) iti doresc putere si curaj si intelepciune si seninatate si insanatosire grabnica virozatilor, tucu-le sufletelele lor"

Andi-COOA Smile
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
27/01/2015, 09:17 AM (Ultima modificare: 27/01/2015 09:33 AM de alex190.)
Răspuns: #39
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
'Neata, tuturor!Andi, am o intrebare pentru tine.Sau mai multe.Incerc sa inteleg ce simte un copil, in situatia cand se despart parintii lui.Cum crezi ca ar trebui ca acestia sa se poarte dupa ruptura, ca efectele negative asupra copiilor sa fie minimizate?Am inteles, fiecare caz e aparte.Tu, care ai trait personal aceste lucruri, cum vezi situatia?Are legatura si cu codependenta, pentru ca uneori, sotia unui alcoolic, din cauza propriei boli, arunca toata vina nefericirii proprii pe acesta.Fapt care afecteaza suplimentar copilul.Pe de alta parte, un alcoolic activ, uneori devine un real pericol pentru chiar viata familiei sale si mai ales a copiilor(de ex. sofatul in stare de ebrietate).Tinand cont de toate aceste aspecte, cum crezi tu ca ar trebui procedat?

"Oamenii si lucrurile nu ne opresc durerea sau nu ne-o vindeca. In recuperare, invatam ca asta este treaba noastra, si o putem face utilizandu-ne resursele pe noi insine, Puterea noastra Superioara, sistemul nostru de sprijin, si programul nostru de recuperare. "
, Melody Beattie
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
27/01/2015, 10:53 AM
Răspuns: #40
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
Neatsa Alexuta si toti Smile

Interesant ca ai pus intrebarea asta, soarta sau ceva face ca tocmai am in cabinet o astfel de "mediere" pentru o familie cu gemeni si ieri cand i am raspuns pisicutei am picat pe ganduri legat propriile mele trairi. Incerc sa iti raspund din papucii unui "copil mare" trecut prin divortul parintilor. Iti scriu ideile cum le am si cum le dau mai departe oricui ma intreaba despre aceasta tema.

Un divort poate fi la fel de onorat ca o casatorie. prima data cand am citit asta m-am socat. Si aveam vo 29 de ani, cam n ar mai trebui sa fi soc la anii aia. Justificarea: cauta tu sa alegi intre casa in care e circ si scandal zilnic si copiii traiesc in teroare emotionala si casa in care oamenii sunt constienti de ce pot construi mai departe sau ce nu si de comun acord decid tot. inclusiv divortul. in discretie, cu demnitate si eleganta

Copilul mic va alege (si eu am ales asa) casa cu scandal, pt ca scandalul e un mic pret perceput atunci pentru ca parintii sa i fie impreuna (si la vecinul se aud urlete pesemne ca asa e normal). Pentru ca echilibrul sa fie complet. Copilul se naste cu o loialitate echivalenta. Dovada: cei care merg la parintii lor in vizita la inchisoare chiar daca au fost inchisi pentru viol sau chiar abuzarea lor. E un exemplu extrem, considera-o exagerare in scop didactic. Cand mama sau tata cauta sa il trianguleze, sa l prinda intr un triunghi fiecare cautandu i coalitia (nu alianta!) pruncu nost se afla intr un loc tare murdar, incomod, ceva gen o pivnita maloasa abandonata (este felul in care mi a descris copilul din cabinet cum se simte) , personal si la ora actuala cand mama imi zice de animala de tata simt in pumn in stomac si un soi de ura fata de ea. Din foarte multe motive: pentru ca da, pot sa respect ca se simte tradata de barbat, dar tu mama, nu te pune in pozitia aia de jegos de pe strada care nu stie decat vorbi ca birjarii, pentru ca esti mai mult de atat, pentru ca de fapt nu a facut chiar tot ce zici tu acolo, pentru ca si tu ai partea ta de vina, etc.
Imagineaza ti copilul ca pe o minge de ping-pong intre parinti: spune-i la mama ta ca i proasta, ba tu spune i lui tata tau ca i porc... nu e dragut pentru copil si nici nu e treaba lui sa astearna dormitorul parintilor. Asta e varianta in care il paseaza de la unul la altul. Varianta in care trag de el e si mai si: vezi ce face, tata-tau? iara i bat ca un porcule si nu aduce bani in casa, merge la curve, etcetc..../-din cauza lui ma-ta is asa! ca i rea de gura, toata ziua sta cu gura pe mine, nu mi da ce mi trebuie... etc etc... Surpriza: copchilu` oricum vede ca tata este baut sau merge la femei si mama sta cu gura pe el si pricepe el in linii mari care e miscarea. Vazusem un filmulet educativ pentru parinti din seria STEP in care copilul zice cumva dandu-si ochii peste cap : "Parents always like to state the obvious"(parintilor le place sa evidentieze evidentul).
Mai rau e ca o invata, si o interiorizeaza si la un moment dat si decide sa fie ca mama sau ca tata sau sa nu fie ca mama sau ca tata (dar tot asa face). Acu desigur am dat exemple de discurs poate putin mai...low-life. Esenta e aceeasi copilul aude: tata-tau face, ma-ta face sau nu face...
Alta trista invatatura pe care o trage copilul mai e ca, ok am stabilit acuzator ca si mama si tata face ce nu trebuie sau nu e bine dar niciunul nu a cautat macar sa discute despre asta si sa incerce sa rezolve. Prin urmare copilul invata un tipar de comportament: in 2 directii: nu mi convine ce faci ma dau cu fundu de pamant si ti fac scandal si asa obtin ce vreau si : da? sunt asa si asa? ei daca oricum zici ca sunt asa si asa, atunci asa fac ca sa ti validez teoria despre mine ala rau si iar imi obtin in alte moduri ce vreau.
Ideal Smile este ca parintii sa normalizeze pentru copil divortul lor. Pentru asta trebuie sa fie ei insisi impacati cu situatia. Sa evalueze daca mai merge sau nu casnicia, si daca pot fi parintii copilului pe care l au facut impreuna. Este mai simplu sa i explici pruncului ce se petrece decat sa ajungi sa te forteze el sa mai ramai un pic intr o casnicie care nu e buna pentru niciunul prin diverse tertipuri si somatizari, enurzis, encoprezis, boli inchipuite, scaderea performantei la scoala, etc etc: Uite, puiule, ai observat si ne ai mai intrebat in ultima vreme, de ce mama cu tata se cearta atat de des si sunt suparati unul pe celalalt. Mama si tata nu mai pot construi impreuna din pacate. Si va urma o perioada in care vom locui separat. Noi te iubim pe tine in acelasi mod si ramanem parintii tai si vom colabora mereu in ceea ce te priveste. Tu poti sa vii sa fii cu oricare din noi oricand...etc...
Trebuie explicat copilului ce inseamna divort sau doar separare sau separare temporara, despartire, ce presupune ca act juridic, ca si consecinte emotionale si materiale pentru fiecare (trebuie sa stie ca este un act trist si de pierdere pentru ambele parti, si pentru cel care a decis divortul) si ca in timp lucrurile se vor aseza si el va recapata siguranta ca parintii lui nu il abandoneaza. Trebuie sa stie ca poate avea acces la orice ora la ambii parinti si ca el se afla in siguranta. Pentru copil asta inseamna ca il tratezi cu respect, ca egalul tau, si il implici in mod pozitiv. Este parte din decizie si nu se simte mic si prost ca atunci cand parintii emit una din cele mai mari erori de crestere : tu esti mic, nu intelegi, las ca atunci cand o sa cresti...
Idealul asta presupune un grad de maturitate emotionala din partea parintilor, si oricat de impacati cu ei insisi ar fi atata timp cat interactioneaza cu copilul, trebuie sa isi pune propriile resentimente la o parte ca sa i poata normaliza situatia copilului. De altfel copilul de parinti divortati isi va vedea in timp ambii parinti in "doliu" dupa celalalt. Uneori vor plange, alteori ii vor auzi vb la tel cu cineva despre asta, ba mai mult, si copilul va resimti si trai pierderea prezentei permanente a celuilalt. Dar nu i musai sa fie extrem de melodramatic ci doar atat cat e in realitate.
Sa ma intorc la cazul in care unul din parinti pare sa constituie pericol pentru el insusi si cei din casa. E destul de probabil (dar nu 100%, am intalnit cazuri in care persoana bolnava de orice adictie a fost suficient de constienta incat sa pice in acord cu spusele si deciziile partenerului sanatos) sa nu colaboreze, chiar sa fie Gigi contra, caci orgoliile sunt mari. Atunci copilul va auzi un discurs sanatos si unul nesanatos. Va ramane alaturi de cel sanatos si in timp va intelege si accepta ca lucrurile au mers in acea directie si ca asa a fost bine si pentru el si pentru cei din jur.
Daca parintele langa care ramane copilul continua in absenta sau prezenta celuilalt parinte sa caute o pozitie de superioritate prin a il vorbi urat pe cealalalt, a i scoate in evidenta toate defectele si comportamentele urate sau gresite, cu toate ca nu pare, isi indeparteaza propriul copil.
"Eu ca si copil de parinti divortati nu am nevoie sa mi prajesti la mic dejun toata viata mea de acum incolo pacatele celuilalt parinte al meu. Nu eu v-am ales, voi m-ati adus pe mine pe lume. Eu stiu doar ca trebuie sa va onorez decizia voastra de a fi impreuna macar in momentul conceperii mele. Eu am un tata si o mama pe care ii accept cu toate defectele si calitatile cum si ei pe mine. Si va iubesc la fel chiar daca sunt suparat pe anumite momente"
Copii care au ramas langa parinti care nu l au hulit pe celalalt, nu l au vorbit de rau (si da, asta presupune o clasa deasupra de maturizare emotionala) au incurajat relatia, au lasat consecintele naturale ale relatiei cu celalalt sa se desfasoare exact cum sunt ele, vor invata bunul simt si in situatii din acestea dificile, si cu siguranta ii vor fi recunoscatori parintelui echilibrat. Relatia fiecarui parinte cu pruncul lui e sarcina fiecarui parinte in parte. Mama nu e responsabila de sarcina relatiei tatalui cu copilul si nici invers, e responsabila doar de asigurarea unui mediu echilibrat pentru copil. Asta presupune respect pentru copil si emotiile lui.
Copiii care au fost fortati sa traiasca in medii in care a auzit doar cearta, acuzatii, scandal, voce ridicata, teroare emotionala, etc, va invata sa obtina in felul acesta ce are nevoie. Viata lui va fi galagioasa, plina de resentimente si imposibilitati de rezolvare si orbire in directia lucrurilor bune. V-am atasat o foaie volanta pe care imi place sa o recitesc uneori sa mi reamintesc care sunt consecintele naturale ale unor defecte de caracter de ale mele cand sunt nervoasa.
Sper ca ti am raspuns... am obiceiul sa vreau sa dau mult dintr-odata acolo unde ma simt stapana pe informatie. Daca mai ai intrebari, sau aveti, va stau la dispozitie cu mare drag.

Andi-COOA


Fișier(e) Atașat(e)
.doc  CE INVATA COPILUL.doc (Mărime: 22,5 KB / Descărcări: 2)
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
Adaugă Răspuns 


Mergi la:


Utilizatori care citesc acest subiect: 2 Vizitator(i)