Adaugă Răspuns 
 
Punctajul Subiectului:
  • 0 Voturi - 0 medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
11/01/2015, 02:45 AM
Răspuns: #21
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
Bine v-am gasit!
Sunt nevasta unui alcoolic. Sunt codependenta. Sunt constienta de situatia mea, dar ma descopar deseori incapabila sa reactionez asa cum stiu ca ar fi bine, si ma port tot asa cum imi vine inca firesc.
Ati observat si voi ca daca aveti zile cind va simtiti bine, va simtiti puternice si stapine pe voi, cel de linga voi nu mai are putere asupra voastra?
e asta ceva firesc? sau doar mie mi se intimpla?
Asa ca, astept raspuns.
eu am observat ca daca eu renunt sa ma bazez pe el, in orice privinta, oricit de mica, daca eu stiu ce vreau eu sa fac, si imi gindesc ziua astfel incit ce vreau eu sa se intimple prin fortele mele, lucrurile merg asa cum imi doresc. daca astept de la el ceva, daca las sa depinda de el o parte a planurilor mele, de obicei se alege praful.
Asa ca ma intreb daca asta e ceva frecvent.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
11/01/2015, 03:32 PM
Răspuns: #22
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
Servus pisicaneagra,

Bun gasit!
Tot ce ai descris acolo recunosc in cel putin ultimii 4 ani de co-existenta cu sotul meu si mama si sticlele lor de "intaritor".
Poate ca o fi un soi de regula, eu iti pot spune daca te ajuta cum era si e la mine. Mama reuseste sa ma demonteze din starea mea de bine cel mai tare si repede. Are o vorba anume, nu una repetata ci imi cunoaste vulnerabilitatea la anumite aspecte si acolo impunge. La propriu. Imi propun exact cum scrii tu acolo, planul meu - nu se atinge nimeni de el (culmea Smile) nici nu vor macar, o fac in vria pornirii mele), toate "bune si frumoase" pana fie vin acasa seara (caci de asa natura mi e munca) si acasa e sotul meu cu "mi-se-rupe" in brate (el rezolva pseudo starea de bine cu ignore sau cu critica dura) sau cand mergem la mama si ea inca nu e cu berea se pot desfasura aprox 30 min in pace aparenta, dupa care primul pahar si prima intepatura.
Eu aveam zile (pana a nu intra in program) cand ma uitam cat de frumos e afara, avem un weekend intreg amandoi sa ne bucuram de viata. Si ne... fiecare in lumea lui. Si spre final de sambata tot optimismul meu se ducea fix... undeva la mamica lui de optimism. Un val intreg mare si frumos de buna dispozitie... zbang...de tarm in cateva ore cu sotul meu, si in 2 secunde cu mama.
Invat in programul asta in ce fel sa interiorizez ca traiesc cu manifestarea unei boli, sa nu imi setez asteptarisi dispozitia in functie de sotul meu sau mama, desi viata in cuplu dupa capul meu are niste aspecte (nu toate sufocant) traite in comun... si asta ma cam dezarmeaza. In momentul de fata tot ce traim in comun sunt ratele si facturile. punct. Faptul ca am constientizat asta si ca de ani de zile efectiv nu am ce face cu aspectul asta, ca e ceva ce nu pot schimba eu oricat am crezut ca sta in sarcina partenerului sa preia atunci cand celalalt o vreme nu poate...nu se mai termina vremea aia...- faptul ca am constientizat asta ma ajuta sa mi setez oarecum mai lesne programul zilei, in actiuni efective si sa ma concentrez pe a le face si pe nevoile mele. Deocamdata faptul ca ma tin ocupata cu asta ajuta sa nu ma gandesc " oare sotul meu se gandeste la mine, oare ma mai iubeste, ma mai doreste, as vrea sa vb ceva cu el, oare ar avea chef sa ma asculte, am nevoie sa ma imbratiseze...sa ma duc sa cer? poate imi acorda un pic de atentie" - e trist cand cersesc afectiunea... nu ca mi s ar cuveni, dar atunci ce a mai ramas din NOI?
E o chestiune care imi da tarcoale de cateva luni de cand a zis o Free : iubire cu detasare. Daca ma gandesc la asta parca pot sa respir...e aer in jurul meu, si nu pare de rau. Parca am loc sa mi organizez de ale mele... Nu ma mai gandesc : lasa ca fac pe dura si inabordabila si o sa te sperii tu si revii sau lasa ca iti arat eu ca pot si fara tine... (silly me, vb lui america, doar am putut si inainte sa apara in viata mea, acu de ce n as putea, dar nu asta e the issue) ci : AZI SA TRAIESC. (nu ma pot abtine sa nu adaug si frumosSmile )
Apropos de faptul ca "Sunt constienta de situatia mea, dar ma descopar deseori incapabila sa reactionez asa cum stiu ca ar fi bine, si ma port tot asa cum imi vine inca firesc." : si eu simt asta. Cu toata constientizarea pasilor pe care ii fac, inca imi vine sa intind mana dupa el in pat, inca imi vine sa sar prima din pat sa i fac cafeaua dimineata cum ii place, inca imi pregatesc mental o gramada de raspunsuri in actiuni pe care le am facut pana acum, merg sa l pup in cand in cand in timpul zilei, sar sa il imbratisez cand vine acasa...Toate le fac cu drag, pana mi afiseaza o grimasa de mi vine sa ma bag in pamant de proasta, de incapabila, inutila etc etc... Uneori reusesc sa mi zic: STOP, si ma intorc in camera sau la sarcina pe care o faceam, si cateva secunde ma simt goala in interior si mi vine sa merg in bucatarie... Daca reusesc sa trec peste secundele alea si mi distrag atentia cu ceva, e in regula... Se "echilibreaza" si emotia. Dar ca sa vezi... reapare peste cateva ore... Mare pishichera emotia asta... Daca e liniste in casa, nu e pe picior de razbel, n are rafuieli cu lumea si viata imediat imi vine iar sa merg sa l sarut din nimic... Acum ma ridic, ma duc beau apa si ma intorc in camera. E ca in bancul ala de la Radio Erevan cand redactorul recomanda un pahar de apa in loc de.
Am dezvoltat mai mult decat as fi vrut... Poate ti e de folos ceva. Ia ce iti foloseste si lasa restul in urma. Multumesc ca ai scris! As vrea sa mai faci asta.

Sirena un pic mai mare si codependenta
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
11/01/2015, 05:27 PM
Răspuns: #23
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
Asa cum povestesti aici, asa ma simteam si comportam eu acum ceva ani.
am renuntat acum sa amin tot asteptind sa faca el partea lui. Inca o fac uneori, dar ma bucur sa vad ca imi dau seama destul de repede ca sunt pe directia gresita, ca sunt pe punctul de a-mi rata o noua zi, si atunci imi dau seama ca e alegerea mea daca fac asta sau nu.
de cind sunt si copiii care depind de mine, e mult mai simplu sa nu astept de la el nimic.

am scapari de obicei cind se poarta ok. cind e relativ implicat, o zi sau doua, cind ajuta prin casa, sau cu cei mici odata sau de doua ori, si ma trezesc facind planuri pentru ziua urmatoare, si apoi, ceva in sinea mea imi creaza o stare de nervi. si imi dau seama ca nervii mei vin de la faptul ca stiu, din experinta ca imi pregatesc dezamagirea.
asa ca, mai nou, mi se intimpla sa imi fac un plan alternativ. sa il includ daca e capabil sa participe, dar sa nu gindesc ziua alocindu-i lui un rol esential, care ar putea face ca totul sa fie anulat.
imi dau seama ca asa mi-e usor.
greu e cind ma ajunge oboseala, cind astept iar de la el sa faca singur ceea ce ar face orice om normal, si cind imi dau seama ca n-o sa faca nimic, pentru ca normalitatea lui, nu mai are legatura cu normalitatea mea.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
11/01/2015, 05:35 PM
Răspuns: #24
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
Pisico,

cum gestionezi emotia ta? ce faci nevoia de a fi iubita? de el, nu de copii. E alta iubire....
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
11/01/2015, 07:43 PM
Răspuns: #25
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
(11/01/2015 02:45 AM)pisicaneagra A scris:  Bine v-am gasit!
Sunt nevasta unui alcoolic. Sunt codependenta. Sunt constienta de situatia mea, dar ma descopar deseori incapabila sa reactionez asa cum stiu ca ar fi bine, si ma port tot asa cum imi vine inca firesc.
Ati observat si voi ca daca aveti zile cind va simtiti bine, va simtiti puternice si stapine pe voi, cel de linga voi nu mai are putere asupra voastra?
e asta ceva firesc? sau doar mie mi se intimpla?
Asa ca, astept raspuns.
eu am observat ca daca eu renunt sa ma bazez pe el, in orice privinta, oricit de mica, daca eu stiu ce vreau eu sa fac, si imi gindesc ziua astfel incit ce vreau eu sa se intimple prin fortele mele, lucrurile merg asa cum imi doresc. daca astept de la el ceva, daca las sa depinda de el o parte a planurilor mele, de obicei se alege praful.
Asa ca ma intreb daca asta e ceva frecvent.


Buna!Fac parte dintr-o familie cu aceleasi probleme.Iti pot vorbi doar din prisma experientei mele de viata, banuiesc ca situatiile difera si in functie de persoane,mai ales daca cel bolnav nu isi realizeaza situatia.Eu m-am detasat total, ma descurc singura, ca sa nu mai avem probleme.Fara reprosuri, fara discutii inutile. Daca primesc vreun ajutor, e bine.Daca nu, la fel.Din cate am observat si la alte familii asemanatoare, e o situatie des intalnita.Vorbesc de cazurile cunoscute de mine.

"Oamenii si lucrurile nu ne opresc durerea sau nu ne-o vindeca. In recuperare, invatam ca asta este treaba noastra, si o putem face utilizandu-ne resursele pe noi insine, Puterea noastra Superioara, sistemul nostru de sprijin, si programul nostru de recuperare. "
, Melody Beattie
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
11/01/2015, 08:19 PM
Răspuns: #26
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
Super Tramp, eu nu mai caut iubirea la el.
mi se pare ca nu prea mai e loc de iubire cind nu este respect. Si la cit de singura m-am simtit eu in relatia asta, nu m-am simtit nici cind eram in afara oricarei relatii Sad
Mi-am dat seama recent ca e nevoie sa ma plac eu pe mine intai de toate, sa ma apreciez eu pe mine, sa incetez sa mai fac misto de mine, desi uneori mi se pare distractiv, sa nu mai incep orice actiune cu ideea "n-are cum sa mi se intimple mie asta, ca eu nu merit"
Asa ca, te intreb si eu pe tine: ce iubire astepti?
de la cine? de la cineva care iti arata indiferenta in mod continuu?
am ajuns sa imi demonstrez pe pielea mea, ca opusul iubirii nu e ura, e indiferenta.
poti trece de la iubire la ura si inapoi de mai multe ori in cursul unei relatii... dar ambele sentimente arata ca iti pasa, ca cel care iti provoaca sentimentele astea e important pentru tine, ca ceea ce face conteaza pentru tine.
dar atunci cind cineva sau ceva ti-e indiferent, nici nu remarci ca e acolo, nu te afecteaza in nici un fel.
ei, stiu cum e sa simti ca nu contezi pentru cel la care tii, sau crezi ca tii.
dar mai stiu, ca n-am cum sa schimb ce simte altcineva.
vorba aia din batrini "dragoste cu sila, nu se poate" e cit se poate de adevarata.
asa ca iti ramine de modificat doar ce simti tu, ce simt eu, adica daca indiferenta lui ma doare, sa fac cumva sa ma detasez de durerea asta, sa invat sa fiu la fel de indiferenta.
e o teorie faina, dar e greu cu punerea in practica.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
11/01/2015, 11:27 PM
Răspuns: #27
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
Pisicuto...good point... multumesc!
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
13/01/2015, 11:49 AM
Răspuns: #28
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
Fetelor, imi puneti atentia la grea incercare cu postarile voastre Smile.
Serios! Incep sa citesc ceva de SuperTramp de exemplu si pe la jumatate ma duc in sus sa vad cine a scris, fiindca efectiv exprimati toate trei acelasi lucru si uit a cui e postarea. Pe dragele mele SuperTramp si pe Duchess, pisicaneagra, le stiu mai bine ca povesti de viata, asa incat vad o identitate de evenimente si trairi, de moduri de abordare si de efecte, incredibila. Alex pare sa aiba problema ceva mai rezolvata din punct de vedere "tehnic", cu rezerva noastra a tuturor, ca e important sa ramanem in "campul muncii" cu noi insine.

No hai sa nu va fac portrete, ca nu-s mama Omida si nici nu mi-ati trimis cescutele cu zatul de dimineata pana la Cluj, ca sa vad ce-aveti in program la drum de seara...Wink
Ceea ce as scrie e strict despre mine si ceea ce am invatat in intalnirile al-anon. Eu am pornit la drum ca si co-dependenta din familie si nu dupa sot, insa facand pasii si terapia la Sf Dimitrie Basarabov, am inteles ca de fapt e o dependenta in sine, care isi gaseste mediul prielnic in mediu de dependenti. Eu am constatat lucrand pe mine, ca am avut inca din copilarie momente de incrancenare in care nu intelegeam ce se intampla. Ulterior, am defulat si eu cum era si firesc, dar asta a fost perfect pentru mine la vremea aceea, fiindca a fost o durere mai mica decat ceea ce as fi putut trai fara anestezia adictiei. Eu de copil am dus o cruce grea si mi-au trebuit zeci de ani pana sa ajung sa ies din negare si sa accept sa aflu in ce a constat de fapt greutatea ei si sa simt recunostinta fata de cei care prin comportamentele lor absolut inacceptabile, mi-au dat de fapt cele mai mari lectii despre iubire, dar si despre dezastrul sufletesc generat de lipsa acesteia.
Pe parcursul ultimilor ani, am citit mult despre vampirismul energetic si am aplicat asta pe ceea ce ma invata al-anonul. Chestia cea mai simpla in al-anon, dupa parerea mea, este sa te apuci sa lucrezi pe tine, zi de zi si pic cu pic. Dar cel mai dificil mi s-a parut sa invat sa practic "detasarea cu iubire" atat fata de cei care m-au ranit, cat si fata de ceilalti pe care incercam sa-i controlez cand stiam eu ce e mai bine pentru ei. No asta a fost piatra de incercare si inca mai recad cateodata, taman pe principiile relatiilor cu vampirii energetici. Adica daca sunt cat de cat odihnita, dar mai ales constienta de persoana mea, de valorile mele, de iubirea din jurul meu, atunci sunt ca intr-un ou incarcat pozitiv si doar aud cum le scartaie dintii pe coaja mea, ca tabla zgariata in filmele de groaza. Simt compasiune fata de oamenii care blocandu-si canalul spre iubirea verticala, se hranesc cu energie de joasa vibratie, muscand din altii. E ca si cand ai manca buca atoasa in loc de cordon bleu cu cascada de cascaval si pesmet crunchy Big Grin (cred ca se vede ca-s la ora gustarii de dimi...). Simt compasiune fata de acesti oameni si ma rog scurt pentru ei, insa nu e treaba mea sa le repar relatia cu Dumnezeu, ci doar sa nu le hranesc scufundarea. Asta-i o forma de detasare cu iubire, cand respect drumul gresit si ajut doar daca mi se cere, atunci cand cel suferind intelege si doreste sprijin.
Daaaaar, daca ma las hartuita peste zi, de cele 1000 de prostii marunte si daca ele ma erodeaza cum sapa apa in mal, dar mai ales daca-s ca "lumea-n supermarket" Big Grin, inconstienta, oarba si surda la ceea ce se cheama identitate personala si sufletel propriu, atunci am toate sansele sa o iau in freza de la cate-un flamand de-asta si sa ma trezesc cu dureri de cap si-o stare de sfarseala de abia ma tarasc. Solutia in acest caz e tot constientizarea si chemarea izvorului mai aproape. Uneori imi iese, alteori deschid cutia cu metafore si zic de-alea cu F si P, pana ma mai autovampirizez si singura o vreme, ca sa fie epuizarea totala si recaderea al-anonistica deplina. Cand nu mai am putere nici sa suflu, in mod inevitabil imi amintesc de Dumnezeu si schimb macazul. E si asta detasare cu iubire, dar e si un fel de "impinge-tava" gratis chiar si stiu ca nu e bine nici pentru mine care am dat din propriul sistem si nici pentru cel hranit cu reziduurile mele emotionale. Ca sa nu mai zic ca la nivel celular, astfel de emotii sunt absolut devastatoare daca ne gandim la cauzele emotionale ale bolilor...
Ar mai fi si o a treia situatie in cazul meu si asta e cea mai tragi-comica, fiindca imi dau cu stangu-n-dreptu' de una singura, fara niciun ajutor de la alti vampirasi.
Cand nu sunt atenta la factorul HALT (ajung sa fiu prea Hungry, Angry, Lonely sau Tired - flamanda, manioasa, insingurata sau obosita) si cand nu sunt constienta de pasul 3 si incerc sa preiau controlul, dupa un timp incepe micul "student Mitica" sa prinda teren si sa ma lucreze pic si pic pana ajung suficient de vulnerabila incat chiar si stand in mediu linistit, imi vine in minte cate ceva care ma supara si ma stoarce de energie. No, ce-si face omul cu manuta lui, se numeste ... autovampirizare. Dar aici cum puii mei sa ma detasez cu iubire de mine insami? Tongue Simplu ! Prin tehnica analizei personale in ceea ce se numeste "stare de martor". Nu-i nimic paranosmal si nu are legatura cu extracorporalizarea, ci doar ma gandesc la mine ca la propriul meu pacient si despic in 4 factorul HALT si ma gandesc la pasul 3 si la momentele cand am incercat sa controlez compulsiv ceva sau pe cineva. Nu exista sa nu descopar fisura prin care si-a bagat Mitica botul balos in sufletelul meu. Ei bine, dar si cand aflu, apoi tot in pasul 3 sar in sus si efectiv iau problema pe palme si-i dau drumul la picioarele tronului si zic in gand: "Stii ce, tata? Multumesc pentru asta, m-am prins ce-ai vrut sa zici si acum ia-ti-o inapoi si fa ce stii cu ea".
Cam asta mi-a venit sa pove despre mine si unele situatii pe care le-as numi "recaderi al-anon".
Va imbratisez cu drag fetelor si ma bucur ca avem aici un cerculet de discutii in care desigur ca oricine e binevenit, fiindca fiecare dependent poarta in el si un codependent si oricat de abstinent ar fi la control, de la autoanaliza nu e bine sa se abtina niciodata.
Cu drag,
Free
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
13/01/2015, 09:36 PM
Răspuns: #29
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
Draga Free, stiam de ce te iubesc!Povestesti foarte bine si redai trairile foarte real.Ii spuneam colegei noastre de forum ca pe mine m-a ajutat detasarea.Nu am avut timp sa studiez pasii AA in amanunt, dar citindu-va pe voi realizez ca si eu i-am urmat , dar instinctiv, fara sa imi dau seama. Deoarece nu te poti detasa de ceva ce nu poti intelege si ierta.Deci, m-am detasat.Imi traiesc propria viata.Daca pot ajuta, in cazul in care mi se cere ajutorul, o fac.Daca nu, imi vad de drumul meu zilnic, fara resentimente, fara ura si mai ales fara sentimente de vinovatie.Am ajuns in punctul in care nu ma mai simt responsabila pentru ceilalti( in afara de copilul meu minunat).Ma refer la mine si la familia mea.Fiecare isi alege drumul si viata pe care vrea sa o traiasca.La fel si eu.Ce pot sa spun, e ca se poate.Vad luminita de la capatul tunelului...si o vad din ce in ce mai puternic.Ma simt bine in viata mea, chiar daca nu e nici pe departe perfecta.Sunt recunoscatoare pentru fiecare clipa traita si ma bucur cat pot de ea.De fapt adevaratii vampiri energetici suntem tot noi, asa cum bine spuneai.Ne autosabotam, cand credem ratacirile celor care ne folosesc drept "paratraznete", pentru a-si descarca frustrarea si furia si cand ne e frica sa ne traim propria viata si propriile sentimente.

"Oamenii si lucrurile nu ne opresc durerea sau nu ne-o vindeca. In recuperare, invatam ca asta este treaba noastra, si o putem face utilizandu-ne resursele pe noi insine, Puterea noastra Superioara, sistemul nostru de sprijin, si programul nostru de recuperare. "
, Melody Beattie
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
24/01/2015, 09:25 PM (Ultima modificare: 24/01/2015 09:28 PM de SuperTramp.)
Răspuns: #30
RE: Al-anon : Codependenta sau dependenta la control si relatii
No servus toti,

azi dupa masa am fost la mama sa jucam un remmy. Totul fain, ca de obicei in prima parte pana la a 3 a bere. Dupa care din ceva motiv, mama se intristeaza si isi aminteste TOT. cand spun tot, e TOOOTT. nu stiu cum s a facut azi ca brusc m am trezit ca ma joc cu catelul, ca povestesc dincolo in camera cu frate meu, si la un moment dat in liniste din camera alaturata unde eram eu cu fratelo auzim ca vorbeste foarte fain si in felul lor de liniste: maman cu sotul meu. Da, era vorba tot despre "animala" de tata si toate nenorocirile din viata mamei mele, dar sotul meu o asculta si ii chiar vorbea. Sotul meu i a respectat furia. Si cum necum, eu eram linistita. Mi am amintit ceva ce am citit in seminarul iertarii si una ceva in genul : ai dreptul sa fii furios, este o traire naturala, o reactie interioara sanatoasa a individului -atata timp cat nu lovesti in celalalt , etc etc... Nu e citat exact, e felul in care s au asezat lucrurile astea in mintea mea si mi e la indemana sa le redau acum. Mama are dreptul sa fie suparata ca tata a divortat de ea, ca si a refacut viata alaturi de alta femeie. O doare. Si eu invat sa respect asta. Azi nu m a enervat, i am ascultat linistita si fascinata din cealalta camera. Chiar daca o parte din amintirile redate erau pe jumatate urlate, pe jumatate planse dramatizate, exagerate sau nu asa s au intamplat, atribuite altor persoane decat cele reale, azi efectiv am gandit ca cine sunt eu sa invalidez mamei mele supararea, furia, chiar si daca ea iese la iveala dupa bere?! CAT TIMP MA MAI CONSIDER COPIL adult de parinte alcoolic? Cand ma maturizez? Cand si cum voi putea sa mi cer iertare ei ca ani de zile am facut o sa se simta ca nu are dreptul sa fie furioasa pe tata sau pe oricine considera ea ca i a facut rau? Sper sa am putere cand ajung la pasul asta. Si sper sa primeasca...
Frantura de dialog: mama: -Ma simt asa singura...Si ce daca beau? eu lucrez pentru banii astia! si ce daca beau?? / - sotul meu: - pai nu e problema .../-mama:-ca si asa cu cat imi ziceti voi cu atat mai mult beau .../-sotul meu: - pai asa nu e bine, adica nu trebuie sa bem in ciuda lumii.... si oricum oricine orice zice noi bem ca ne place! - mama: NU!.../sotul meu: nu va place berea aia care o aveti in fata acum? /-mama: ba da!....(cu cateva min mai incolo...nu stiu ca a fost ca in vis, m am mai deconectat din discutia lor, nu era treaba mea si oricum nu am participat, doar i am auzit) - sotul meu: orice am zice, cand bei deja o cantitate pe zi este alcoolism (hopa!)...(am pierdut mai departe firul ca m a luat bro la discutie iar...)
Apoi sigur ca a trebuit sa devieze discutia si cand mama deja s a intors catre mine sa mi spuna sa dea cancerul in tata, am considerat cu aceeasi liniste (Doooamnne dar de unde mi ai dat o?) ca e momentul de plecat incet catre casa. Am multumit frumos pentru masa, pt joc...Si am venit acasa. Nu am tensiunea ridicata, nu mi e foame, nu ma doare capul, ma simt bine, dupa postarea asta am de raspuns la niste teme si mailuri, sunt ok.
A fost o discutie in care eu nu am avut loc, nici n am cautat, s a petrecut fara controlul meu fara prezenta mea, nimeni n a murit, dar i am multumit sotului meu cand am ajuns acasa ca i a acordat mamei atentie, ca a vorbit cu ea pe limba ei, ca mama (mandrie nu gluma) a ajuns sa i multumeasca lui ca este singurul care o intelege!?
Cred ca azi am implinit prima zi de adult - fiica de parinte alcoolic. O sa mi cumpar o suzetaSmile))))(Doamne, tine-mi limba dupa dinti! Smile)) )

Andi-OACO Smile

aaaa...si voi ce mai faceti?Smile
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
Adaugă Răspuns 


Mergi la:


Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)