Adaugă Răspuns 
 
Punctajul Subiectului:
  • 0 Voturi - 0 medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Certurile dintre parinti - Provocarile si impactul psihologic asupra copiilor
24/08/2014, 11:20 AM (Ultima modificare: 26/08/2014 03:30 AM de Gelu.)
Răspuns: #1
Certurile dintre parinti - Provocarile si impactul psihologic asupra copiilor
Aproape toata
lumea este de acord: conflictele
dintre parinti ii afecteaza in mod
direct pe copii. Chiar daca adultii se
straduiesc sa nu se certe in fata celor
mici, starea de incordare va fi foarte repede perceputa de acestia. De fapt,
din punct de vedere al modului in
care sunt ei afectati, psihologii
americani spun ca pentru copii nu
este nicio diferenta intre certuri sau
violente, cu tipete si injurii, si tacerile "de piatra", cand atmosfera este
incarcata cu o tensiune atat de
puternica, incat ar putea fi "taiata cu
cutitul", cum spune o vorba. Probabil parintii se gandesc la faptul
ca, atata vreme cat isi fac datoria fata
de cei mici si ii inconjoara cu dragoste
si atentie, acestia nu vor suferi ca
urmare a neintelegerilor care apar in
familie. Este gresit acest rationament si, pe termen lung, ar putea fi foarte daunator pentru
dezvoltarea copiilor in plan psihic.
Echilibrul emotional al copilului depinde
direct proportional de felul in care
decurg relatiile dintre parinti.

Una dintre chestiunile
controversate in legatura cu relatiile dintre parinti se refera la varsta pe
care o au copiii in momentul aparitiei
neintelegerilor si gradul in care sunt
ei influentati de acestea. Astfel, unii
sunt de parere ca prichindeii cu varsta de pana in sapte ani percep
mai bine aceste framantari, pentru ca
nu au atat de multe preocupari de
natura sa le distraga atentia. Alti
specialisti considera ca, dimpotriva,
adolescentii sunt cel mai afectati, dat fiind faptul ca se afla la o varsta atat
de delicata din punct de vedere
psihologic. Ei bine, adevarul este ca ambele
"tabere" au dreptate. O serie de
cercetari complexe efectuate in
strainatate au pus in evidenta faptul
ca, din acest punct de vedere, copiii
raman copii cel putin pana cand ajung la maturitate si isi intemeiaza
propria familie. Cu alte cuvinte,
indiferent daca are trei sau douazeci
de ani, copilul este la fel de influentat
de ceea ce se petrece intre parintii sai. Sentimentele sunt complexe: teama,
neputinta, vinovatie (aceasta apare in
special la copiii de varsta mica, ei
nefiind capabili sa inteleaga de ce
mama si tata sunt suparati unul pe
altul), uneori rusine, urmata de dorinta de izolare... Suna cel putin
ingrijorator, nu-i asa? Situatia s-ar
putea ameliora daca raporturile
dintre parinti se imbunatatesc; in caz
contrar, copiii se pot confrunta cu
stari de depresie, anxietate si eventuale deviatii de comportament. Ce este cel mai trist e faptul ca parintii
nu realizeaza toate aceste lucruri.
Multi dintre ei sunt de
parere ca micutii traiesc in propriul
lor univers si ca, atat timp cat nu sunt
in mod direct implicati in conflicte, nu sunt cu nimic influentati. Din pacate, uneori ajung sa-si dea
seama foarte tarziu cat de tare s-au
inselat. Stresul poate fi atat de mare,
incat din punct de vedere al
impactului s-ar putea compara cu
violenta fizica. Pe termen lung, copilul isi va pierde increderea in oameni
(cum ar putea fi altfel, din moment ce
proprii parinti l-au dezamagit?) si ii va
fi foarte greu sa se ataseze de cineva,
sa aiba o viata normala din punct de
vedere afectiv. Inclusiv in plan fizic ar putea aparea
probleme. Copiii care se regasesc in
aceasta situatie ar putea avea
dificultati cu somnul, cu digestia, ar
putea face atacuri de panica si avea
migrene.

Situatiile conflictuale din familia noastra nu ar trebui sa ne
conduca la concluzia ca divergentele de orice fel indeosebi cele dintre parintii nostri sunt cu desavarsire
interzise. Nu traim intr-o lume
perfecta, iar controversele exista in orice
relatie pt. ca nu exista relatie fara cel putin o problema. Insa noi, copiii adulti ai parintilor alcoolici, trebuie sa invatam sa facem diferenta intre
certurile inofensive (cele constructive)
si cele care nu numai ca nu ne
ajuta sa ne rezolvam propriile conflicte (inclusiv cele interioare), dar care genereaza tot mai multe necazuri. Conflictele inofensive se caracterizeaza prin urmatoarele
elemente: Discutii pe un ton calm, coborat. Disponibilitate din partea ambilor pentru compromis.
Evitarea apelativelor jignitoare. Conflictele daunatoare (si, de multe ori, inutile) au urmatoarele caracteristici: Partenerii intra foarte repede in defensiva.
Ostilitate evidenta, exprimata atat
verbal, cat si prin gesturi si priviri.
Insulte.
Actiuni bruste si zgomotoase, cum
ar fi trantitul usii. Agresiunea fizica
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
Adaugă Răspuns 


Mergi la:


Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)