Adaugă Răspuns 
 
Punctajul Subiectului:
  • 0 Voturi - 0 medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
NECREDINCIOSUL(Partea a doua)
03/03/2017, 09:39 AM
Răspuns: #1
NECREDINCIOSUL(Partea a doua)
O bâtă de baseball pe fața mea nu ar fi fost un șoc mai mare. Urcasem atât de sus în speranță și-n așteptări. Cum poate fi un om atât de lipsit de inimă? Mi-a spus că sună trăsnit, dar că cel puțin în cazul lui, asta a dat rezultate... că nu este religios... că de fapt nu mergea prea mult la biserică... am ciulit urechile la asta... nonconformismul lui m-a atras... mi-a spus că unele abordări ale religiei sunt ciudate... mi-a vorbit despre felul în care cel mai simplu adevăr din lume fusese cu totul răsturnat prin complicarea lui... și asta m-a atras. Doamne, scoate-mi asta din minte... ce pasăre religioasă rară aș fi! Imaginați-vă veselia ”turmei” când m-aș apropia de religie... Gândurilor, luați-o, vă rog mai domol... de ce nu-mi dau aștia ceva să adorm... să stau întins în pășuni verzi... să-l uit... Și astfel casa de țicniți este pentru mine... fericita mamă a murit, așa că nu va trebui să sufere că... dacă sunt pe punctul de a mă țicni cred că mai bine ar fi să fiu nebun la modul la care este el... viața este crudă... prăpăditele bârfe de după perdele... nu știați că tatăl lui a fost închis pentru nebunie... că pe acești tipi este agățată o etichetă afurisită... la dracu cu toți bârfitorii care-și vâră nasul în treburile celorlați oameni
El fusese vârât în aceeași oală... a suferit a trecut prin iad... s-a hotărât să se facă sănătos... a studiat alcoolismul... Jung... a mers la fundația medicală Blank... casa de nebuni... Hopkins. Mulți spuneau că e o boală incurabilă... imposibil... aproape toate tratamentele fuseseră prin religie... cu cât mai mult studia, cu atât mai mult vedea că erau prostii... de neînțeles... autosugestie... și apoi l-a lovit gândul că lumea l-a tras pe sfoară. Toți încercau să toarne pe fiecare în tipare(modele), să pună pe ei ștampile, să le spună ce trebuiau să facă și cum trebuiau s-o facă pentru salvarea propriilor suflete. Atunci când în fond oamenii treceau prin îngrijorări legate de sufletele lor, ei doreau acțiune chiar acolo și chiar atunci. O mulțime de gafe fuseseră comise în jurul celor mai simple și celor mai frumoase idei din lume.
Și cum punea el problema... prostii... de ce mama dracului mă tot gândesc la el... la naiba... asta e bine. Eu sunt în iad. El spunea: Am ajuns la concluzia că există CEVA. Eu nu știu ce este, dar este ceva mai mare de cât mine. Dacă voi cunoaște acest ceva, dacă mă voi umili, dacă voi cădea în fața acestui ceva și mă voi apleca în supunere și apoi voi încerca să duc o viață cât mai în acord cu ieea de bine, voi fi în armonie cu acel ceva. Și mai târziu, în mintea lui, cuvântul ”bine” s-a contopit cu Dumnezeu.
Dar, domnule, eu nu prea pot vedea acolo, sus, vreun tip cu favoriți lungi și albi, tocmai așteptându-mă să-i adresez o rugăciune, o pledoarie... și ce a răspuns el... mi-a zis că eu încercam să complic chestiunea... de ce insistam s-o fac omenească?... Tot ce trebuia să fac era să cred într-o putere mai mare și să mă supun acestei puteri... și eu am zis poate, dar, spune-mi domnule, de ce-ți pierzi vremea pe aici? Nu-mi servi nici o tâmpenie despre faptul că este mai binecuvântată să dai decât să primești... l-am întrebat cât costă lucrul ăsta și el a râs. Mi-a spus că nu e o pierdere de timp... dând acest pont altcuiva el se gândise la o persoană care spune: ”O persoană n-a știut niciodată o lecție până când nu a predat-o altora!” El aflase că ori de câte ori încercase să transmită această lecție, ea devenea și mai vie pentru el. Așa că dacă doream să ne înfierbântăm pe chestia asta, el îmi era dator mie, nu eu lui. Iată o idee nouă... individul e trăsnit de-a binelea... creierule. Fugi de de el... închipuiți-vă cum aș arăta umblând de colo , colo spunându-le celorlalți oameni cum să-și conducă viețile... măcar de-aș pute dormi... sedativul ăsta se pare că nu a făcut mare brânză.
El putea vedea o mare asociație făcută de noi... transmițând această lecție liniștit, cumva în secret, de la alcoolic la alcoolic... nimic organizat... fără șefi... fără misionari... ce poveste... credea că ar trebui s-o facem bine... în viața lui se petrecuse un fel de minune... cât bun simț la omul ăsta... planul lui chiar îmi înflăcăra imaginația.
I-am spus că asta seamănă a autosugestie, a hipnotism și el mi-a răspuns : ”Și ce-i cu asta?” Nu-i păsa dacă era yoga sau hipnotism, toate erau bune la ceva. Eu pot bătători orice alt drum și apoi să mă întorc și să mă așez în poala lui Dumnezeu... al naibii să fiu dacă m-aș întoarce vreodată la Dumnezeu... ce șmecherie josnică și lașă și mizerabilă ar fi... oricum nu cred în Dumnezeu... e doar o mulțime de gălăgie pentru a ține mulțimile subjugate... cele mai rele inchiziții ale lumii au fost practicate în numele Lui... și el a zis... trebuie să mă întorc la un inchizitor... dacă nu mă supun, mor... de ce acest misionar josnic?... ce constrângere bastardă în a pune o persoană să joace un anumit rol... un vânător de vrăjitoare, iată ce este el... să-l înghită iadul și pe el și teoriile lui blestemate... vânător de vrăjitoare.
Somnule, vino, te rog, la ușa mea... ultima oaie care a trecut gardul a fost a 885-a... voi pune acolo și câteva negre, așa cred... oi... păstori... magi... ce era cu povestea asta... la naiba, ajung mereu la aceeași idee... i-am spus că nu puteam înțelege, că nu puteam crede nimic, nu puteam înțelege! El mi-a spus că presupune că nu folosesc electricitatea. Nimeni nu înțelege cu adevărat de unde vine și ce este. Afurisit țicnit! Avea prea multe răspunsuri. Credea că este buricul pământului? Să-ți subjugi eul unei puteri de deasupra... să ceri ajutor... să transmiți asta mai departe. L-am întrebat ce nume avea de gând să dea acestei chestii? I-am cerut eticheta. Mi-a răspuns că ar fi fatal să-i lipească vreo etichetă... să aibă vreun fel de formalitate.
Mă țicnesc... am încercat să-l atrag într-o dispută despre minuni... despre imaculata concepție... despre steaua conducându-i pe cei trei magi... despre Iona și balenă. A dorit să știe ce importanță aveau aceste lucruri... el nici nu-și bătea capul cu ele... dacă ar fi făcut-o, s-ar fi îmbătat din nou. Așa că l-am întrebat ce credea despre Biblie. Mi-a zis că a citit-o și că folosea unele lucruri cu care era de acord și pe care le înțelegea. El nu lua Biblia literal, ca pe o carte de instruire, pentru că și cu ea puteai face tot felul de prostii. Dacă preoții puteau doar să-i sfătuiască pe oameni și să nu încerce să le spună ce trebuiau să facă, el își închipuia că religia ar avea mai mult succes cu niște indivizi ca noi... că cei mai mulți predicatori încercau să-i toarne pe oameni în propria lor matrice.
... L-am întrebat despre păcatele trecute pe care le-am comis. Să presupunem că am făcut tot de este în carte... Bănuiam că va trebui să adopt atitudinea că totul a fost iertat... aici sunt pur și curat ca zăpada, sau, altfel aveam să trec prin întreaga viață biciuindu-mă din punct de vedere mintal. Dar el avea răspuns la asta. Mi-a spus că nu putea chema înapoi lucrurile diavolești pe care le făcuse, dar își închipuia că viața ar putea fi o pagină dintr-un registru. Dacă el ar face ici, colo câte un pic de bine, poate că scorul ar fi într-o bună zi egalizat.(subl. trad.) Pe de altă parte, dacă ar continua așa cum fusese, nu ar exista nimic altceva decât articole debitoare pe filă. Chestie de bun simț:
E ridicol... mi-am pierdut toată puterea logicii... mă voi prăbuși în acest joc religios... să văd dacă pot gândi cum trebuie... asta e... Acum încerc să gândesc prea mult... doar să mă calmez... în liniște....acum, liniște... să-mi relaxez fiecare mușchi... să încep dela degetele picioarelor și să urc... nebun... ”creier ud”... băieții ăștia... ce porcărie este viața mea... amanta... cât de mult o urăsc... știu ce se întâmplă... individul ăsta mi-a provocat o răsturnare emoțională... Voi nota pe o listă fiecare motiv pentru care nu am putut accepta modul său de a gândi. După ce am râs atâția ani de ”umplutura religioasă”, aș fi un prefăcut. Asta e una. A doua: dacă Dumnezeu există, de ce suferința asta? Așteaptă un minut, el spune că unul din necazuri este că încercăm să-I dăm lui Dumnezeu o formă. Fă din El doar o putere care te va ajuta.(subl. trad.)
A treia: sună de parcă ar fi Armata Salvării. I-am spus asta și el mi-a replicat că el nu umblă de ici, colo, cântând pe la colțurile străzilor. Pur și simplu, dacă auzea că un tip este chinuit de necazuri, îi vorbea despre povestea lui și credința lui.
Acum încep să gândesc iar... tocmai am început să mă calmez... somn... băieții... nebun... moartea... amanta... viața în dezordine... Ce ai de gând să faci? NICIODATĂ... Ăsta e finalul am pus capac. Niciodată. Nu mai exista nici o neîncredere, Niciodată... Niciodată... și mintea mea este hotărâtă. NICIODATĂ nu am de gând să fiu un pui de cățea atât de josnic și laș pentru a recunoaște vreun Dumnezeu. Bârfitorii fățarnici pot umbla de jur împrejur cu discursurile lor ipocrite despre Hristos, cu închinarea lor nenorocită, cu citatele din Biblie, cu atitudinea lor de ”mai sfinți de cât tine”, cu închinarea lor siropoasă de Duminică, cu acțiunile lor de cerșetori de Luni, dar ei nu mă vor găsi niciodată recunoscându-L pe Dumnezeu. Lăsați-mă să râd, Mi-ar plăcea să țip cu o veselie dementă... mintea mea este hotărâtă, nebună din nou.
DAR PODEAUA ESTE RECE SUB GENUNCHII MEI... DE CE LACRIMILE ÎMI CURG PE OBRAJI CA UN RÂU? DUMNEZEULE, AI ÎNDURARE DE SUFLETUL MEU!

Anonim SUA Traducere C Cojocar

Această povestire, una din cele 29 de povestiri originale tipărite în prima ediție a Marii Cărți ”, Alcoolicii Anonimi”, a fost scoasă din ediția a doua 1955 Pentru a face loc altora noi. Este retipărită în Grapevine cu permisiunea Serviciilor Mondiale ale AA.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
03/03/2017, 10:33 AM (Ultima modificare: 03/03/2017 10:42 AM de Marius.)
Răspuns: #2
RE: NECREDINCIOSUL(Partea a doua)
Poate ca ar trebui sa facem un update la ceea ce se intampla in 1955. Intr-adevar medicii de atunci nu stiau mai nimic despre alcoolism. Acum insa se stiu mult mai multe din punct de vedere medical.
Noutatea, care in occident nu mai este noutate, este ca s-a descoperit ca dopamina, hormonul fericirii, substanta care hraneste creierul atunci cand este indeplinita o cerinta primara, este vinovat de alcoolism si de toate dependentele.

Ce inseamna asta? O persoana obisnuita primeste o doza mica si suficienta de dopamina atunci cand face lucruri placute. Probabil ca noi, cei care am ajuns alcoolici, aveam o deficienta de eliberare de dopamina. asa ca atunci cand am gasit alcoolul, am facut cunostinta cu o doza din aceasta substanta. Creierul a ramas recunoscator pentru asta si a retinut modalitatea prin care se obtine acel rezultat. La noi a fost alcoolul, la altii poate drogurile, mancarea, sexul, jocurile de noroc, cumparaturile, samd..
Problema insa apare cand incercam in mod repetat sa obtinem aceea substanta. Incet-incet, creierul cere tot mai mult si cantitatile de alcool trebuie sa creasca ca sa obtinem acelasi rezultat. Apare toleranta creierului la dopamina. Apare toleranta fizica si ulterior dependenta fizica de alcool.

Dar asta nu ajuta prea mult in mentinerea abstinentei. pentru ca desi s-a descoperit cauza, deficienta de dopamina, inca nu s-a gasit remediul. Care ramane tot acelasi. Abstinenta 100%. Creierul e iremediabil afectat si ramane tolerant la dopamina pe tot restul vietii. De aceea trecem cu atata usurinta de la o dependenta la alta.. Incercam sa compensam lipsa de dopamina cu altceva.
Programul AA incearca sa rezolve acest lucru prin spiritualitate. Se obtine fericirea daca se urmeaza programul AA fara a mai fi nevoie de vreo substanta sau alta dependenta. Si metoda functioneaza, dar ea trebuie urmata cu perseverenta si seriozitate. De fapt se elibereaza dopamina dar se face asta prin intermediul sufletului.

Multa vreme m-am intrebat de ce oare nu cad eu pe spate cand vad un peisaj naucitor, sau multe alte lucruri care altora le aduce bucurie si fericire.. Aveam un deficit de dopamina.

Nu pot sa ma bucur de o ciocolata asa cum se bucura altcineva, nu pot sa ma bucur de o priveliste superba, mi se par nonsensuri. Ma bucur cand ma vad insa cu un pahar in mana..

Asta era viata mea in urma cu cativa ani. Acum vad peisajul. Si ma pot bucura de ciocolata. Si ma pot bucura de viata. Am trecut de la televiziunea alb-negru la cea color. Este ceea ce programul AA mi-a promis ca se va intampla.
Nu stiu cum functioneaza acum creierul meu, cand si de ce se elibereaza dopamina acum. Dar fericirea mincinoasa oferita de alcool mi se pare o himera... O capcana aproape fara iesire. Am multe alte metode de a ma simti fericit acum.. Si nici una nu presupune consumul de substante.

Cam acum 5 ani am facut cunostinta cu AA. Si asta mi-a salvat viata. Si m-a facut un om fericit. Si sanatos.


Bill W. spunea ca ar trebui sa tinem pasul cu vremurile si sa plecam urechile la specialisti... Stiinta evolueaza, vremurile se schimba..
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
04/03/2017, 10:26 AM
Răspuns: #3
RE: NECREDINCIOSUL(Partea a doua)
(03/03/2017 10:33 AM)Marius A scris:  Poate ca ar trebui sa facem un update la ceea ce se intampla in 1955. Intr-adevar medicii de atunci nu stiau mai nimic despre alcoolism. Acum insa se stiu mult mai multe din punct de vedere medical.
Noutatea, care in occident nu mai este noutate, este ca s-a descoperit ca dopamina, hormonul fericirii, substanta care hraneste creierul atunci cand este indeplinita o cerinta primara, este vinovat de alcoolism si de toate dependentele.

Ce inseamna asta? O persoana obisnuita primeste o doza mica si suficienta de dopamina atunci cand face lucruri placute. Probabil ca noi, cei care am ajuns alcoolici, aveam o deficienta de eliberare de dopamina. asa ca atunci cand am gasit alcoolul, am facut cunostinta cu o doza din aceasta substanta. Creierul a ramas recunoscator pentru asta si a retinut modalitatea prin care se obtine acel rezultat. La noi a fost alcoolul, la altii poate drogurile, mancarea, sexul, jocurile de noroc, cumparaturile, samd..
Problema insa apare cand incercam in mod repetat sa obtinem aceea substanta. Incet-incet, creierul cere tot mai mult si cantitatile de alcool trebuie sa creasca ca sa obtinem acelasi rezultat. Apare toleranta creierului la dopamina. Apare toleranta fizica si ulterior dependenta fizica de alcool.

Dar asta nu ajuta prea mult in mentinerea abstinentei. pentru ca desi s-a descoperit cauza, deficienta de dopamina, inca nu s-a gasit remediul. Care ramane tot acelasi. Abstinenta 100%. Creierul e iremediabil afectat si ramane tolerant la dopamina pe tot restul vietii. De aceea trecem cu atata usurinta de la o dependenta la alta.. Incercam sa compensam lipsa de dopamina cu altceva.
Programul AA incearca sa rezolve acest lucru prin spiritualitate. Se obtine fericirea daca se urmeaza programul AA fara a mai fi nevoie de vreo substanta sau alta dependenta. Si metoda functioneaza, dar ea trebuie urmata cu perseverenta si seriozitate. De fapt se elibereaza dopamina dar se face asta prin intermediul sufletului.

Multa vreme m-am intrebat de ce oare nu cad eu pe spate cand vad un peisaj naucitor, sau multe alte lucruri care altora le aduce bucurie si fericire.. Aveam un deficit de dopamina.

Nu pot sa ma bucur de o ciocolata asa cum se bucura altcineva, nu pot sa ma bucur de o priveliste superba, mi se par nonsensuri. Ma bucur cand ma vad insa cu un pahar in mana..

Asta era viata mea in urma cu cativa ani. Acum vad peisajul. Si ma pot bucura de ciocolata. Si ma pot bucura de viata. Am trecut de la televiziunea alb-negru la cea color. Este ceea ce programul AA mi-a promis ca se va intampla.
Nu stiu cum functioneaza acum creierul meu, cand si de ce se elibereaza dopamina acum. Dar fericirea mincinoasa oferita de alcool mi se pare o himera... O capcana aproape fara iesire. Am multe alte metode de a ma simti fericit acum.. Si nici una nu presupune consumul de substante.

Cam acum 5 ani am facut cunostinta cu AA. Si asta mi-a salvat viata. Si m-a facut un om fericit. Si sanatos.


Bill W. spunea ca ar trebui sa tinem pasul cu vremurile si sa plecam urechile la specialisti... Stiinta evolueaza, vremurile se schimba..
Întreb: Dacă s-a descoperit efectul dopaminei de ce nu s-a trecut la administrarea ei în diferite forme ca să nu mai avem nevoie de alcool? Dacă se administrează nu devenim dependenți de tratament? Eu cred (și sunt convins) că există acea Putere care ne ia obsesia băutului. Cum se explică că acel care vine la Grup după nenumărate încercări de a se lăsa, folosind orice metode(medicale, psihologice, religioase, voință) de la prima ședință nu mai bea. Nu cred că este vorba de o schimbare psihologică, el vine din curiozitate, să încerce și această variantă, nu știe nimic de Program, dar nu mai bea. O curiozitate este și acceptarea de a venii la AA, cu o zi înainte ți-ar fi râs în nas. Sunt întrebări fără răspuns dacă, nu ai un dram de credință.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
04/03/2017, 11:19 AM
Răspuns: #4
RE: NECREDINCIOSUL(Partea a doua)
Un articol complet despre dopamina si modurile sanatoase prin care ea se poate obtine gasiti aici:
http://simplitao.ro/10-moduri-de-a-crest...medicatie/

Deficienta de dopamina este de cele mai multe ori cauza dezvoltarii unei dependente, nu efectul ei. Dopamina este sintetizata inca din 1910, dar nu a ajutat pe nimeni.. Pentru ca creierul unui dependent este deja "murat". El nu mai poate reveni la starea initiala. Ar avea nevoie de cantitati enorme de dopamina si asta nu ar face altceva decat sa il transforme intr-o leguma care ranjeste fericita.. Care tot dependenta este si in nici un caz o persoana normala..

"In principal, “ceea ce stă la baza personalităţii unui dependent este lipsa unei împliniri venite din interior, având drept rezultat dorinţa de împlinire prin intermediul substanţelor, obiectelor sau evenimentelor care uşurează suferinţa inevitabilă – dar numai pentru puţin timp”.

Asta poate fi umpluta cu spiritualitate. E vorba de golul din suflet..

“Când primim o recompensă de orice fel, în creierul nostru se eliberează dopamină. După un timp, stimulul şi dopamina pot conduce la un proces de învăţare. Cercetătorii au aflat recent că rapiditatea cu care învăţăm, precum şi caracterul permanent al procesului au o legătură directă cu cantitatea de dopamină disponibilă în creier. Pe măsură ce suntem recompensaţi iar şi iar, învăţăm la nivel foarte profund că ar trebui să continuăm să facem “acel ceva” şi astfel devine foarte greu să ne dezobişnuim de acest tipar comportamental”.

Asta in ceea ce priveste obsesia bautului.. Si aici e de ajutor Puterea Superioara.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
Adaugă Răspuns 


Mergi la:


Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)