Adaugă Răspuns 
 
Punctajul Subiectului:
  • 0 Voturi - 0 medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
NECREDINCIOSUL(Partea întâi)
02/03/2017, 09:53 AM
Răspuns: #1
NECREDINCIOSUL(Partea întâi)
Mohorât, apatic și într-o stare de semi-comă stăteam în patul meu dintr-un celebru spital pentru alcoolici. Condamnarea mea era moartea sau ceva și mai rău.
Care este diferența? Ce diferență era între una și alta? De ce să mă gândesc la lucrurile acelea care trecuseră, de ce să-mi bat capul cu rezultatele escapadelor mele alcoolice? Care naiba mai erau diferențele dacă soția mea aflase despre amanta mea? Sigur... doi băieți strașnici... și totuși ce diferență mai exista pentru ei între un cadavru și un tată închis la casa de nebuni?
Gânduri, opriți-vă să vă mai învălmășiți în capul meu! Asta este cea mai cumplită parte a procesului de a te trezi din beție; rezervorul de gânduri vechi este reactivat la maximum... ce înțeleg prin maximum... de unde venea asta... casa de nebuni... cum a putut să dispară autobuzul acela... da... probabil atunci când băutura m-a otrăvit. Ce-mi spusese doctorul cel mic în dimineața asta? Gânduri, opriți-vă o clipă... Opriți vârtejul vostru nebunesc! La ce mă gândeam... ah, da, la doctor.
În dimineața asta i-am amintit lui Doc că aceasta era a zecea venire a mea aici. Cheltuisem câteva zeci de mii de dolari cu aceste drumuri și cu punerea în ghips a fetelor care nici ele nu s-au trezit de-a binelea. Jackie a fost o dulce până când a fost pusă în ghips, dar după aceea a devenit o scorpie. E de groază ce paradită e acum. Unde am fost eu? O, l-am rugat pe doctor, pentru numele lui Dumnezeu, să-mi spună adevărul. Era dator s-o facă pentru grămada de bani pe care o cheltuisem. El a ezitat, mi-a spus că am fost beat și asta-i tot. Doamne! Nu știam asta? Dar, Doc, ocolești adevărul. Spune-mi în mod cinstit ce este cu mine. Ai spus că voi fi sănătos? Doc, asta mi-ai mai spus-o și înainte. Mi-ai spus cândva că dacă m-aș opri din băut un an, aș depăși obișnuința și nu voi mai bea niciodată din nou. N-am băut mai mult de un an, dar am început să beau din nou. Spune-mi ce se întâmplî cu mine. Sunt alcoolic? Mă faci să mor de râs. Parcă eu n-aș fi știut asta și singur! Dincolo de numele dumitale ”superior” pentru un bețiv sadea, spune-mi de ce beau.(subl. trad.)
Dumneata spui că un alcoolic adevărat este ceva deosebit de un bețiv înrăit? Ce vrei să spui? Lasă-mă să mă gândesc la rece... concis și fără înflorituri.
Un alcoolic este o persoană care are alergie la alcool? Este otrăvit/ă de el? Un pahar de alcool produce ceva în compoziția trupului? Acel pahar produce ceva în compoziția nervilor și după un anumit număr de ore un alt pahar este cerut din punct de vedere medical? Și astfel a început cercul vicios? Și între pahare este mereu nevoie de un interval tot mai scurt pentru a întrerupe aceste ”strigătoare”, ”răsucitoare”, ”invizibile fire” numite nervi?
Cunosc experiența asta, Doc. Spirala se strânge, alcool, inconștient, treaz, alcool, inconștient aruncat în spital, suferi chinurile iadului, tremurături, gânduri alergând nebune, creierul scăpat de sub control, mașină fără volan. Dar, Doc, la dracu, eu nu vreau să beau!(subl. trad.)
Am în această chestie una din cele mai încăpățânate puteri de voință. Mă lipsesc de lucruri ca lumea. Le duc până la capăt. N-am băut alcool luni întregi. Nici nu mi-am bătut capul cu el și apoi, pe neașteptate, în chip neînțeles, un pahar gol în mâna mea și vârtejul reîncepea. Cum explici una ca asta?
Doc nu putea explica. Acesta era unul din adevăratele mistere ale alcoolismului. O celebră fundație medicală a cheltuit o avere pentru a selecta argumentele care-l compară pe un alcoolic cu un bețiv patentat, dur. A încercat să găsească principala cauză. Și tot ce a fost în stare să determine a fost că majoritatea alcoolului din fiecare pahar băut de alcoolic se duce în lichidul în care plutește creierul(nota trad.) De ce un om începe să bea atunci când știe aceste fapte a fost unul din lucrurile care nu a putut fi înțeles niciodată
Doar afurisitul de public neștiutor credea că aceasta este o chestiune ce ține de o voință slabă. Frică, ostracizare, pierderea familiei, pierderea poziției sociale, descompunerea, nimic nu-l oprește pe alcoolic.
Pentru Iisus Hristos, Doc! Ce vrei să spui? Nimic! Ce? O boală incurabilă? Doc, râzi de mine! Vrei să mă sperii, ca să mă opresc! L-ai ruga pe Dumnezeu să poată să mă vindece? Ce-i cu lacrimile astea în ochii tăi, Doc? Ce-i asta? Ți-ai petrecut patruzeci de ani în a te ocupa de alcoolici și încă vrei să vezi un alcoolic vindecat, recuperat? Viața ta zdrobită și risipită? Ei, bine, Doc, ce ne-am face unii dintre noi fără tine? Fie și numai pentru a ne trezi. Doc, Doc, trebuie s-o facem. Care va fi povestea mea de acum încolo? Vreun organ vital mi se va opri, sau voi ajunge cu ”creierul ud” într-o casă de nebuni?
Cât de curând? Peste doi ani? Dar, Doc, trebuie să fac ceva cu problema asta! Voi merge la sanatorii. În mod sigur medicii profesioniști cunosc ceva despre asta. Spui că ei știu atât de puțin? Murdar. Da, voi admite că nimic nu e mai murdar decât un alcoolic beat(subl. trad.)
Asta ce mai e, Doc? Cunoști un grup de tipi care erau clienți obișnuiți în spital și care nu s-au mai îmbătat de vreo zece luni? Spui că pretind că sunt vindecați/recuperați? Și că fac o ocupație în a transmite asta și celorlalți? Ce au obținut ei? Nu știi... și nici nu crezi că ei, sunt vindecați... Păi atunci de ce mi-o mai spui? Spui că un tip bine, plin de bani, de care ești sigur că nu este un escroc, vrea doar să fie folositor... Telefonează-i să mă caute, vrei, Doc?
Cât de mult i-a displăcut lui Doc să mi-o spună!
Gânduri, nu mai bateți la ușa mea! De ce nu pot și eu să beau ca ceilalți oameni, să mă scol a doua zi dimineață, să scutur de câteva ori din cap și să plec la lucru? De ce trebuie să tremur în așa fel încât să nu pot ține aparatul de bărbierit? De ce, în mine, cel mai mic mușchi trebuie să fie simțit ca un vierme care se târâie? De ce până și coardele mele vocale tremură și vorbele sunt o pălăvrăgeală confuză până când nu torn în mine un pahar foarte mare de alcool? Otravă! Desigur! Dar cum ar putea cineva înțelege o asemenea nevoie de a bea un pahar în care pui și piper, pentru a nu te mai bâțâi? Poate vreun muritor înțelege secretul rușinos de a trebui să bea ceva, așa încât să țină sticle ascunse prin toată casa?
Băutura de dimineață... rușine și necesitate... slăbiciune... remușcare. Dar ce știe familia despre asta? Ce știu doctorii despre asta? Puțin. Doc avea dreptate, ei nu știau nimic. Ei spun doar... ”Fii tare, nu bea paharul ăsta, treci peste asta suferind.”
Ce dracu știu ei despre ce înseamnă să suferi? NU o indispoziție. Nu o durere de pântece – o, da, mațele îți sunt atât de dureroase încât nu-ți poți așeza mâinile pe ele... o, desigur, ori de câte ori mergi te răsucești și te zvârcolești de durere. Ce dracu știe un nealcoolic despre suferință? Gândurilor, opriți acest vârtej!
Și lucrul cel mai rău din această suferință mintală – ura față de tine însuți – sentimentul slăbiciunii absurde și iraționale – lipsa de demnitate(subl. trad,)
Aruncă-te pe fereastră! Folosește revolverul din sertar! Ce ai zice de niște otravă? Du-te în garaj și pornește mașina. Da, asta e calea de scăpare... Dar atunci lumea va spune: ”Era beat!”. Iisuse nu pot lăsa povestea asta în urma mea. Este mai mult și mai rău decât laș.
Există cineva care înțelege? Gândurilor, vă rog, vă rog opriți-vă. Mă țicnesc... ori deja sunt țicnit? Niciodată... niciodată din nou! Și încă am mai spus de o duzină de ori, în mod inexplicabil m-am pomenit cu un pahar gol în mână și toată povestea s-a repetat.
Dumnezeule, tragedia care a țâșnit din ochii ei atunci când am venit acasă duhnind a alcool... și spaima, zâmbetul s-a șters de pe fața băieților. Teroarea pășind triumfătoare prin toată casa. Da, teroarea a transformat un cămin într-o casă... Încă nu eram beat, dar ei știau că asta vă urma.
Așa că sunt pe punctul de a muri. Sau de a-mi face ”creierul ud”. Ce este ceea ce mi-a spus individul care a fost aici după amiază? Gând blestemat și nebun, pleacă din mintea mea! Acum știu că mi-am ieșit din minți. Iar știința nu știe nimic despre asta. Nici psihiatrii. Mi-am petrecut o grămadă de vreme cu ei. De ce trebuie ei să ne întrețină pe noi, cei care suferim? Gândule, pleacă. Nu, nu vreau să mă gândesc la cele spuse de acest tip în acea după amiază.
El încearcă... idealist precum iadul... și este un tip amabil. O, de ce trebuie să sufăr din pricina acestui creier care se răsucește? De ce nu pot să dorm ? Ce a fost ceea ce a spus el? A, da mi-a povestit despre bețiile sale cumplite, venirile sale aici, în spital, aceiași stare prin care trec eu acum. Da, el este un alcoolic perfect(autentic). Mai apoi mi-a spus că știe că este vindecat(recuperat). Și mi-a spus că este liniștit. (Eu nu voi cunoaște pacea niciodată). Că nu mai ducea cu sine o spaimă permanentă. Că era fericit pentru că se simțea liber. Dar era țicnit. Așa spunea despre el. Însă mi-a câștigat încrederea atunci când a început să-mi povestească prin ce trecuse. Era aidoma cazului meu. El știa ce este această tortură. Mi-a înălțat speranțele atât de sus! Privea ca și cum avea ceva. Eu nu știu, presupun că eram atât de dăruit lui, încât mă așteptam să dea la iveală vreo pilulă și l-am întrebat cu disperare. Ce anume era.
Și el a zis: ”Dumnezeu.”
Și eu am râs.
Va continua! Sursa: Traducere din ”Grapevine” de C. Cojocar
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
Adaugă Răspuns 


Mergi la:


Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)