Adaugă Răspuns 
 
Punctajul Subiectului:
  • 0 Voturi - 0 medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Meditații 2017
09/04/2017, 08:37 PM
Răspuns: #11
Meditații 2017
Hazelden

A spune NU

Pentru mulți din noi, cel mai dificil cuvânt de spus este cel mai scurt și ușor din vocabular: NU. Haideți, spuneți cu voce tare: NU.

NU - simplu de pronunțat, dificil de spus. Ne temem că oamenii nu ne vor place, sau că ne vom simți vinovați. Putem crede că un ”bun ” angajat, copil, părinte, soț, sau creștin nu spune niciodată NU.

Problema este că, dacă nu învățăm să spunem nu, ne oprim din a ne place noi înșine și din a place oamenii cărora mereu încercăm să le facem pe plac. Putem ajunge chiar să îi pedepsim pe ceilalți ca rezultat al resentimentelor noastre.

Când spunem nu? Atunci când ceea ce gândim cu adevărat este nu.

Când învățăm să spunem nu, ne oprim din minciună. Oamenii pot avea încredere în noi, și noi în noi înșine. Tot felul de lucruri bune se întâmplă când începem să spunem ceea ce gândim.

Dacă suntem speriați de a spune nu, putem să mai ”furăm” puțin timp. Putem lua o pauză, putem exersa cuvântul, ne putem întoarce și abia atunci să spunem nu. Nu trebuie să oferim explicații prea lungi legat de deciziile noastre.

Atunci când putem spune nu, putem spune și da binelui. Nu-urile și da-urile noastre încep să fie luate în serios. Câștigăm control asupra propriei persoane. Și învățăm un secret: ”NU” nu este de fapt, extraordinar de greu de spus.

Azi, voi spune NU dacă asta este ceea ce gândesc.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
28/04/2017, 12:45 PM
Răspuns: #12
Meditații 2017
Hazelden

Iubirea constă în următoarele: două solitudini care se protejeaza, se ating și se întâmpină reciproc.
--Rainer Maria Rilke

Iubirea matură este un lucru puternic și minunat care se învață la maturitate. Copiii, desigur, sunt capabili de a da și primi iubire, dar nu sunt formați complet ca indivizi. Intimitatea matură este ca un pod care cuprinde spațiul dintre doi oameni. Când partenerul nostru intim are încredere în noi și devine vulnerabil, sarcina noastră este să facem acel moment securizat emoțional. Și când noi devenim vulnerabili, avem dreptul la aceeași siguranță - ceea ce înseamnă fără lipsă de respect și fără comportamente înjositoare sau abuzive. Când cineva învestește în noi încrederea, este de datoria noastră să o onorăm.

Unii am crescut în familii în care iubirea era asociată cu abuz și lipsă de respect. Aceiași oameni care ne-au iubit uneori ne-au rănit deliberat. Ca adulți ne putem trezi că ne purtăm mai decent și mai politicos cu străinii decât cu cei pe care îi iubim. Acest lucru devine provocarea maturității: să ne purtăm respectuos cu cei pe care îi iubim, să protejăm și să onorăm încrederea pe care au plasat-o în noi.

Azi mă voi purta cu cel mai mare respect față de partenerul meu intim, care este cel mai vulnerabil față de mine.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
02/05/2017, 11:28 PM (Ultima modificare: 05/05/2017 09:55 PM de SuperTramp.)
Răspuns: #13
Meditații 2017
Hazelden azi
Doliul bun
"S-a întâmplat cel mai ciudat lucru," a spus un prieten, un nevrotic ușor de îndrăgit, un om de afaceri foarte obsesiv, în jurul vârstei de 40 de ani.

”Urmăream unul din acele show-uri de după-amiaza la TV. Acesta era despre copii-problemă. Apare un părinte. O mamă care vorbește despre cât de pierdut de sub control este copilul ei. Apoi apare un expert în parenting. El aplică iubirea dură cu copiii, ca un instructor militar, țipând mereu în fața lor. Apoi ia cu el copiii pentru o săptămână și îi îndreaptă.
"De data asta a intrat un băiat de 9 ani. Se purtase ca un monstru. A ucis animalele vecinilor. Și-a înnebunit mama. Instructorul militar se înființează în fața copilului. Urlă. ”Ce crezi? ca ești dur? Ești un tip dur?”

”Expertul urla la copil. Copilul doar stătea. iar eu mă uitam la asta gândindu-mă: Poate copilul asta e doar o sămânță rea.”
”Cum ți-ar pica să vin să stau la tine o săptămână? Să-ți suflu în ceafă în felul asta tot timpul...se răsti expertul la copil. Ți-ar place asta?”
”da” a spus băiatul.
"'Ce-ai zis?Da? Ți-ar place asta? De ce ți-ar place asta?'
”Pentru că eu nu am tată” a spus copilul. Copilului a început să-i tremura buza. Expertul a tăcut. Audiența a început să fremete. "Melody, eu am început să plâng. PLângeam în sughițuri ca un bebeluș. N-am mai plâns de 10 ani."
"Ce crezi că a fost asta?" am întrebat.

”Mi-am dat seama cât de mult îmi lipsea să am un tată.” a spus. ”Când mă întreabă oamenii, mereu spun că nu e atât de important. N-am știut până nu am văzut acel show și n-am plâns că ai putea să simți lipsa a ceva ce nu ai avut niciodată.”

Uneori nu știm ce sau cine ne lipsește.
”Cum aș putea să nu mă mai simt atât de deprimat apropos de a fi separat de copiii mei? întreabă un alt prieten când afacerea l-a dus departe de acasă pentru o lună.

”Nu întrebi persoana potrivită.” I -am spus. ”Se fac 11 ani de când a murit fiul meu și încă îmi lipsește în fiecare zi.”
Doliul. Poate că ne lovește dintr-o dată, suprinzându-ne. Ori ne poate tulbura neîncetat și persistent de-a lungul mai multor ani, precum valurile lovesc malul. Fie că suntem conștienți de ce sau cine ne lipsește, inima noastră știe mai bine. Poate că nu vom fi fericiți niciodată cu pierderea aceea, dar este posibil să fim fericiți din nou. Doliul, plângerea, suferința pierderii nu este o condiție anormală. Este modul naturii de a ne vindeca inima.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
05/05/2017, 09:55 PM
Răspuns: #14
Meditații 2017
Hazelden azi

Hazelden azi

Dragostea constă în asta: două solitudini protejându-se, în contact reciproc și întâmpinându-se una pe cealaltă.
--Rainer Maria Rilke

Pentru ca o relație să fie sănătoasă și împlinitoare, fiecare din noi e necesar să-l respecte pe celălalt. ”Două solitudini” este exact ceea ce suntem, și nu vom niciodată una singură, oricât de apropiați vom deveni. Poate că așa va părea când și când, însă mereu rămânem persoane separate cu propriile gânduri, sentimente, vise și interese.

Când ne iubim unul pe celălalt, ne permitem unul altuia să fim cine suntem, să avem propriile noastre vieți, căci din aceste vieți personale aduce puterea și energia și viața în relația noastră.

Menirea noastră este să onorăm diferențele dintre noi. Deseori aceste diferențe duc la certuri, dar atunci când recunoaștem că fiecare din noi suntem necesari uniunii pe care am creat-o, creăm una și mai bună, de departe superioară sumei părților ei.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
06/05/2017, 11:06 PM
Răspuns: #15
Meditații 2017
Hazelden azi

Problema nu este că nu suntem niciodată fericiți - ci că fericirea este atât de episodică.
--Ruth Benedict

Fericirea este dreptul nostru de la naștere. Decizia de a fi fericiți noi o avem de luat, zilnic, atunci când ne confruntăm cu orice experiență. Am căutat iubitul corespunzător, slujba corectă, rochia cea mai bună. Am căutat în afara noastră cheia către fericire. În timp am căutat asta în alcool, în droguri, poate în mâncare - fără nici un rezultat.

Fericirea este în noi. E nevoie să o încurajăm să izvorască. Dar mai întâi e nevoie să credem că fericirea stă în deplina noastră putere. Trebuie să avem încredere că nici cele mai dificile circumstanțe nu o pot ține departe de noi odată ce am învățat să-i găsim sursa interioară.

Viața este un dar acordat nouă moment de moment. Fie-ne dată uimirea miracolului care este viața și prin urmare să o celebrăm. Ne putem minuna de creație pentru un moment și să înțelegem cât de speciali suntem noi pentru că participăm. Fericirea ne va întâmpina dacă o vom lăsa. Cel mai bine putem să ne arătăm recunoștința pentru minunea acestui dar prin a zâmbi și în interior și în exterior.

Faptul că sunt aici este un mister minunat căruia bucuria îi este răspuns firesc. Nu este nici un accident faptul că sunt aici.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
20/05/2017, 04:13 PM
Răspuns: #16
Meditații 2017
Hazelden azi

Copiii încep prin a-și iubi părinții, pe măsură ce cresc îi judecă, uneori îi iartă.
--Oscar Wilde

O persoană matură își iartă în cele din urmă părinții. Orice adult poate privi înapoi și vedea greșelile și nedreptățile din copilărie. Mulți din noi am fost dezamăgiți de părinții noștri, neglijați sau răniți de ei. Cu siguranță nu am primit tot ce ne-am dorit sau aveam nevoie. Totuși, odată ce intrăm în rândurile adulților, devenim responsabili de noi înșine. Fiecare situație are opțiuni limitate, și operăm cu ceea ce avem pe moment. Ca adulți înțelegem că aceasta este exact situația în care părinții noștri se aflau când noi eram copii. Și ei la rândul lor au fost născuți într-o lume imperfectă și au fost nevoiți să facă ce-au știut ei mai bine.

Când reușim să ne iertăm părinții, suntem liberi să îi acceptăm așa cum sunt, așa cum am accepta un prieten. Îi putem accepta, ne putem bucura de relație și putem uita de colectarea datoriilor vechi. A face pace cu ei ne conferă puterile generațiilor anterioare și ne ajută să fim în pace cu noi înșine.

Mă rog pentru maturitatea și înțelepciunea de a fi mai iertător la adresa părinților mei.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
24/05/2017, 02:46 PM
Răspuns: #17
Meditații 2017
A încerca să ne rugăm înseamnă că ne rugăm.
--Anonim

"Oh, Doamne, ajută-mă” Dacă mă scoți din necazul ăsta nu voi mai greși niciodată." Asta a fost rugăciunea noastră preferată înainte de a intra în program. Mereu negociam cu Dumnezeu.

Am învățat rugăciuni noi și moduri noi de a vorbi și asculta Puterea noastră Superioară. Căutăm voia Lui pentru noi. Mulți din noi am învățat cum să ne rugăm. Am început cu rugăciuni foarte simple: ”Mulțumesc Ție Doamne, că m-ai ajutat azi.”

Învățăm că rugăciunea ne ajută cu dependența noastră greșită de oameni, locuri și lucruri prin faptul că ne oferă conștientizarea și puterea de a ne rearanja prioritățile. Rugăciunea nu schimbă Dumnezeul. dar îi schimbă pe cei ce se roagă.

Azi, în rugăciunile mele, voi căuta voința Lui pentru mine. Nu voi mai negocia cu Dumnezeu.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
25/05/2017, 09:55 PM
Răspuns: #18
Meditații 2017
La această vârstă simt că pot depăși limitele și pot fi cât de caraghios îmi doresc să fiu.
--Miriam Hofmeier

Una din adevăratele binecuvântări ale înaintării în vârstă este libertatea pe care ne-o dă de a fi persoana care ne dorim să fim. Desigur, am fi putut fi noi înșine toată viața noastră. Nici un dubiu că unii din noi am chiar fost. Totuși, mult prea mulți din noi s-au chinuit să-i impresioneze pe ceilalți cu persoana care credeam că ar trebui să fim, și în proces ne-am pierdut o mare parte din viața adevărată. Din fericire, niciodată nu e prea târziu să ne proiectăm eu-l real.

Știm cu siguranță cine suntem cu adevărat? Vârsta nu este o garanție că da. A trăi prin ceilalți nu ne e străin, din nefericire, și dacă asta este ceea ce ne descrie, atunci mai avem de împlinit sarcina descoperirii propriei persoane. Dar hai să o luăm mai degrabă ca pe o aventură decât ca pe o sarcină. Este o călătorie, una care se promite a fi plină de surprize.

Ne-am câștigat dreptul de a vorbi deschis. Ne-am câștigat dreptul la orice ne place să credem. mai exact ne-am câștigat dreptul de a ne petrece zilele împlinindu-ne orice visuri vrem. Suntem norocoși.

Să mă port cât de caraghios vreau eu azi mă face să mă simt bine. Sunt cu brațele deschise!
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
10/06/2017, 07:37 PM
Răspuns: #19
Meditații 2017
Hazelden azi

Durerea are un sfârșit dacă avem curajul de a accepta binele personal și dreptul nostru continuu la fericire.
-- Justin Langley


A face pace cu pierderile noastre ia timp și încredere. În trecut, poate că ne-am purtat în feluri în care ne-am frânt chiar și propriile noastre inimi dar și ale altora. Dar acum, avem o altă șansă, putem merge pe drumul iertării de sine și să ne oprim din a ne pedepsi pe noi înșine pentru fapte trecute, sau putem decide că nu merităm să ne simțim bine, că a ne agăța de durerea noastră, de vină și de dezgustul de sine va compensa pentru o parte din daune.

A crede că greșelile noastre sunt prea mari pentru a fi îndreptate, ne lasă să rămânem într-o perpetuă stare de jelanie. E un risc, însă putem alege să credem că schimbarea poate avea loc, nu totul deodată ci încet, fiecare zi la timpul ei.

A crede ca Dumnezeu ne iubește și ne vrea fericiți ne dă curajul de a repara relele făcute și de a confrunta trecutul cu fața înainte. Când luăm act de credință necesar pentru a jeli și a da drumul apoi trecutului, ne luam înapoi sinele nostru cel mai bun și viețile care ne sunt menite să le trăim.

Azi, da-mi puterea și curajul de a-mi jeli pierderile.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
27/06/2017, 07:07 PM (Ultima modificare: 27/06/2017 07:10 PM de SuperTramp.)
Răspuns: #20
Meditații 2017
Hazelden

Dintre toate vorbele pe care le poate articula o limbă sau scrie un creion, cele mai triste sunt acestea: "Ar fi putut să fie..."
--John Greenleaf Whittier

Dacă nu trăim ancorați în prezent, suntem în pericol de a suferi de agonia regretului. Ne putem petrece tot timpul gândind că ”viața nu e dreaptă”. Nu ne putem permite să justificăm totul cu ”dar dacă?”. Am folosit aceste cuvinte constant în acei ani pe care i-am pierdut supunându-ne compulsiilor care știam că ne pot distruge.

Ne amintim anii de dinainte de recuperare și îi acceptăm ca lecții a cum ar putea sta lucrurile din nou dacă am deveni neglijenți sau mulțumiți cu sine. Dar nu îi regretăm. Regretul nu duce decât la depresie și poate la o reîntoarcere la adicția activă, la consum.

E nevoie să încetăm a ne mai face culcușul în imposibilitatea de desface greșelile de ieri. În loc de asta, trebuie să începem să ne bucurăm de ”lucrurile corecte” care acum în recuperare sunt posibile.

Este imposibil să scap de trecut. Pot doar să creez de acum un trecut bun prin a trăi această zi în cel mai bun mod posibil, astfel încât maine să pot privi înapoi fără a simți să spun ”Ar fi putut fi...”
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
Adaugă Răspuns 


Mergi la:


Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)