Adaugă Răspuns 
 
Punctajul Subiectului:
  • 1 Voturi - 1 medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
codependenta
21/08/2014, 12:50 PM
Răspuns: #21
RE: codependenta
Nici nu stiu unde sa scriu mai intai. Multumesc ca sunteti aici! Te salut Simona, si eu ma bucur ca esti aici. Nu, nu ma supar defel ca zambesti, nadajduiesc sa ajung peste ceva vreme sa fac la fel, iti intuiesc zambetul blajin si parintesc ca si cand te uiti la prunc ca se impiedica desi i ai zis sa caste ochii, si cu toate astea ii vei obloji rana.
Am citit aseara trasaturile codependentilor. Mi s au inmuiat picioarele, multsam fain Marius ca ai fost pe faza sa mi pot striga socul catre tine. Am citit si a doua oara. Ma intrebam ce e in neregula cu ce citesc. Jumate din ce scrie acolo am reinterpretat in viata mea ca virtuti. Am crezut ca barbatului meu ii trebuie alaturi o femeie in acel mare fel. Si carui barbat nu i ar trebui asa? M am educat sa am grija de altii si pe final de mine daca mai e loc si am ajuns sa arat la 35 de ani ca o tanti de pe ogor care arata de 50 batuta si muncita de viata. Cum sa nu i trebuiasca alui meu alta? Nu mi trebuiesc nici mie. Cum? a te autosacrifica nu e o trasatura nobila? Mi am pleznit peste fata fara sa mi dau seama intr o mirare. Ma tot intreb cand ma mai confesam nasei mele saraca ea tacea ca a trecut prin toate astea dar eu sus cu principiile...se uita la mine ca la omul irecuperabil.
Concluzia mea: nimic nobil in ce am intreprins eu in cruciada asta de 4 ani inoace. Nimic! Interesant e ca nu m am descurajat, pur si simplu mi am imaginat prezentele voastre, nu m am simtit singura si cred ca asta a contat enorm ca sa nu decid sa renunt la tot. Ai vb de sinucidere... imi dau seama ca ceea ce spun acum este o judecata si poate nu am dreptul, dar e gandul meu: eu nu consider suicidul o solutie. E doar cea mai necreativa cale de a "rezolva" in modul cel mai egoist posibil problema, delegand o celor care raman in viata. Imi dau seama ca iti trebuie oareshce curaj sa faci totusi gestul, dar mai cred ca ajungi acolo cand esti maxim descurajat. Nu, nu va fi niciodata calea mea aceasta. Iubesc prea mult viata. Tot ce nu stiu este ce inseamna in viata mea: trebuie sa mergi mai departe, spune NU cand trebuie, cand e mai departele ala? cand trebuie sa spun nu? cand trebuie sa renunt? care sunt momentele alea???
Gelu: fara a ma interesa sa intru intr o lupta de putere cu tine, inteleg ce scrii, e tocmai motivul pentru care ideea mea era sa te ierti pe tine mai intai si deja acolo cred ca e o alta perspectiva... si raman la parerea ca il poti ierta pe tatal tau si acum, chiar daca nu ai posibilitatea fizica sa i o spui in fata. E important ce simti tu. Uite ce bine stiu eu teoria!! Mai mai!!...
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
21/08/2014, 01:58 PM
Răspuns: #22
RE: codependenta
Andreea iti admir curajul de a scrie aici ,sincer si deschis.iti face bine cu siguranta si nu numai tie.
Eu ..unde am fost,cine am fost si cine sunt..e ceva ce nu am cuvinte sa spun cat de recunoscatoare sunt si cat de bolnava am fost si cati ani m am zbatut ,dar a fost cu folos totul.
Tot ce ni se intampla, ne duce undeva.Depinde de actiunile noastre ,locatia.
Am fost la parintii mei,nu mi am mai vazut tatal de mai bine de un an,pur si simplu...a trecut timpul...dar nu am crezut ca voi simti atata bucurie,liniste,impacare cu tot trecutul meu,cu fiinta mea.
M a simtit si m a vazut si schimbarea mea ,l a schimbat si pe el....dar sa nu va inchipuiti ca nu mai bea.Smile.
Bea,dar este tatal meu asa cum este...nu incerc sa l schimb ,ci doar sa ma bucur de prezenta lui .E om si eu la fel si nu-l pot judeca.A fost si el o victima la randul lui...bunicii fiind tot alcoolici.
Oamenii bolnavi ,parerea mea,nu trebuiesc judecati si nici compatimiti,ci doar tratati ,daca se poate ,daca nu acceptati.
Va doresc tuturor, seninatatea si puterea ,sa iertati si sa iubiti.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
21/08/2014, 03:19 PM
Răspuns: #23
RE: codependenta
Inca sunt intre a intelege daca linistea pe care o am uneori cand mergem la mama mea se numeste ca am iertat o pentru toate cuvintele grele, scuipatul si aruncatul cu scrumiera dupa mine - doar dupa mine, nu si dupa fratele meu - blestematul cu biblia in mana, etc etc... sau e doar un pas din vindecarea mea... (culmea sotul meu ma cearta rau daca sunt obraznica fata de ea, e ca si cum acolo ei doi sunt aliati si eu dujmanu`, ei se cearta ei se impaca, ei isi impart tigarile, e un soi de aproape intimitate... eu nu mi am permis nici macar sa ma gandesc vreodata sa zic o injuratura alui meu ca m a suparat, pt ca am pretentia ca m am educat in acest fel, si nu doresc decat o existenta discreta si eleganta, dar ei doi se trimit uneori in diverse organe si tot ei rad peste 5 minute...ma uit ca prostita...) Te inteleg atat de bine, Gelu, cand spui de momente de rai si iad cu parintele tau... Ai cuvantul meu, ca atunci cand (daca lucrurle se vor petrece in aceasta ordine) mama nu va mai fi, eu stiu ca ma voi simti cea mai goala inauntru. Intr un mod bizar atat mama cat si omul meu imi umplu cumva viata emotional. Sotul meu e capabil sa ma faca sa ma simt intre stele, cum e capabil sa ma faca sa ma simt in noroi si cea mai nenorocita. Ani de zile am tinut o manie despre care nu vorbeam legata de mama si isteriile ei care l au indepartat si pe tata si pe mine si care nu l ajuta pe fratele meu care locuieste cu ea. Am obosit sa fiu manioasa pe mama. Am obosit sa fiu manioasa si pe sotul meu. Cel mai bine (cred) e ca am obosit sa fiu manioasa pe mine insami. M am uitat in oglinda si nu mi place ce vad. M am uitat peste pozele din primul meu an cu al meu si vreau sa mi recladesc alta lumina faina in ochi. E obositor sa vrei sa pedepsesti pe cel care te a ranit... mai ales cand nu o faci cu adevarat doar planuiesti si coci ani de zile niste emotii. Pana saptamana trecuta sau cand m am inregistrat aici... a fost obositor. Gata!
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
22/08/2014, 12:07 PM (Ultima modificare: 22/08/2014 01:34 PM de Marius.)
Răspuns: #24
RE: codependenta
Credeam ca doar alcoolicii in dementa lor, construiesc planuri de razbunare, celebrele scenarite de care suferim cam toti.. Niciodata puse in aplicare, dar construite pana in cele mai mici detalii..
Ce bine ma simt, ca uite, de asta am scapat si mi-am lasat mintea sa se ocupe cu ceva pozitiv.. Cat timp am risipit alocat acestor scenarii..
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
22/08/2014, 12:58 PM (Ultima modificare: 22/08/2014 01:26 PM de Gelu.)
Răspuns: #25
RE: codependenta
Dar cine e vinovat pt. ca alcoolicul bea astfel incat sa se construiasca un plan de razbunare ? Ok. Scenarii de revansa. Dar impotriva cui ? Aha. Pai daca nu exista si victime, abuzul de alcool nu are farmec. Reteta de autodistrugere drebuie sa includa si doza de dramatism. Orice dependenta are latura aia perversa care ataca demnitatea altora. Atunci cand pierdem ceva ne gandim sa il recuperam prin furt decat sa ne chinuim sa reparam sau sa reconstruim totul de la zero. Adevarul este ca multi vor sa se vindece dar evita pasul 1. Codependentii sunt cei de care se foloseste un alcoolic (si nu numai) astfel ca el sa creada ca este stapan pe viata lui. Indraznesc sa afirm ca codependentul are rolul sau (neintentionat de altfel) in "perseverarea" dependentei. Cum poate un dependent sa aplice pasul 1 daca este "ajutat" astfel incat el sa nu ajunga in aceasta postura. Intre dep. si codep. exista o legatura de simbioza greu de desprins.

ATENTIE. Aceasta legatura este TOTAL ANORMALA. Este una de supravetuire bazata pe sentimente de DISPERARE. Cand nu se gasesc solutii NORMALE la problema alcoolului se adopta solutii de compromis cum ar fi SACRIFICAREA propriilor placeri, ABANDONUL sau NEGLIJAREA copiilor, APROVIZIONAREA dependentului cu drogul propriuzis, RENUNTAREA la cariera sau la locul de munca, ACCEPTAREA relatiilor sexuale pe fondul abuzului de alcool sau doar pt. a nu-l supara pe partener si NASTEREA de copii nelegitimi sau nedoriti (neplanificati, procreati in mod accidental) ETC.

La toate acestea se adauga ORGOLIUL individual si de grup (familial). Din orgoliu (care se bazeaza pe frica si pe rusinea de a nu fi umilita in public )femeia poate sa nu il denunte pe un alcoolic si ii invata pe copii sa faca la fel. O familie cu un sot alcoolic este ca un vas cu carma defecta.

In aceasta situatie trebuie evitat NAUFRAGIUL deoarece carma se poate repara sau schimba. Daca capitanul si ceilalti conducatori vor crede ca sunt stapani pe situatie si ca nu e nevoie de masuri EXTREME sansele de scufundare vor fi mari.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
22/08/2014, 04:31 PM
Răspuns: #26
RE: codependenta
Prieteni,
din experienta mea de alcoolica va spun ca omul beat nu este acelasi om cu cel treaz.Cand este treaz promite indreptare si chiar vrea si chiar crede ca poate!
Trist este ca nu poate!
Alcoolul este stapan,trebuie sa bea si atunci cand se intampla rautatea e la ea acasa.Iar raul vrea mai mult rau si mai multa suferinta.
Si cine vrea suferinta:Ego-ul alcoolicului le vrea pe toate cele rele si distrugatoare.Paradoxul este ca aceasta suferinta printr-un har Divin a distrus la unii dintre noi dorinta de a mai bea si asa am devenit abstinenti.
Am gasit si un program numai bun pentru sufletele,mintile si corpul nostru distrus de alcool...
Asa prin experienta noastra putem povestii mai departe ce ne-a ajutat...caci suntemi plini de recunostinta pentru salvarea noastra!
DOAME AJUTA!

"Cine priveste afara viseaza.Cine priveste in sine se trezeste!"
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
22/08/2014, 06:53 PM
Răspuns: #27
RE: codependenta
E acelasi om numai ca isi arata (ii iese in evidenta) partea urata a personalitatii sale. Dar cand promite indreptare noi ce facem ? Acesta este As-ul din maneca pe care-l scoate ca sa devina credibil. Am citit " Caruselul negarii ". Acolo boala alcoolului este prezentata ca o piesa in patru acte. De acolo am aflat si ca tatal meu era pe atunci intr-un stadiu aproape iremediabil. Tatal meu a baut aproape 50 ani. In comparatie cu el pot sa spun ca am baut cam 4 ani. Costache il chema pe tatal meu iar pe bunicul meu Petru. Cred ca cel putin 5% din populatia Romaniei sunt alcoolici. Am aflat ca strabunici mei au fost torturati si omorati de soldati rusi pt. ca nu au vrut sa le dea oile. Doi dintre fratii tatalui meu cu exceptia celui mai mare au murit alcoolici. (Strabunicul meu a murit cand tatal meu era in armata si avea 18 ani). Celui mai mare i se spunea "nenea" dar si fiul lui a murit alcoolic. Lucra in armata si era gradat (nu mai stiu, probabil un ofiter). Alcoolul nu iarta pe nimeni indiferent de varsta, profesie, pozitie sociala sau statut. Dar pe noi codependentii cine ne iarta sau pe cine trebuie noi sa iertam ? Cauza primordiala a alcolismului sunt razboaiele iar cauza razboiului este nationalismul exacerbat si intoleranta religioasa. Intr-un cuvant : Fanatismul.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
23/08/2014, 09:34 PM
Răspuns: #28
RE: codependenta
Servus toti dragilor,

ma tot uit la ce scriem pe aici toti. Ma intreb acum, cand inteleg in sfarsit ca sunt atatea alte feluri de a privi alcoolismul si tot ce tine de el, incluzand codependenta decat am vazut (cel putin eu ) pana acum, daca a diseca asa cauzele alcoolismului ne ajuta la ceva in acest moment? Oricum am facut in minte asta cu totii nu o data, nu de doua ori, de mii de ori, deodata cu toate celelalte intrebari pe care le avem: de ce mie, de ce mama, de ce tata, de ce sotul/sotia, cum oprim, de ce ma uraste, de ce mi face asta, cum sa facem sa se opreasca, ce pot face eu, ce nu pot face eu, de ce nu pot face eu, de ce e ocupat postul de Dumnezeu? etc etc.... Ce facem cu aceste cauze in timpul programului de 12 pasi? Undeva am citit o propozitie care mi a parut oleaca ironica dar si cumva de acolo...din film, zicea cam asa: toti trecem prin diverse traume in copilarie, dar numai dependentii (n.b. de orice, nu doar alcoolism) aleg sa faca din ele obiectul dependentei lor. nu stiu daca pe mine m a atins asta pt ca sunt implicata in dependenta lui si a mea... in fine, am impartasit doar cu voi gandul asta.
Cei care ati sau inca parcurgeti cei 12 pasi, cautarea cauzelor e unul din ei? sau ajuta la ceva in recuperare si vindecare?
pentru un weekend fain, un sound fain (din registrul meuSmile )
"http://www.youtube.com/watch?v=aSmk2lsLsa0&index=5&list=FLc44RPf99qqr0EZRUL4zPHg" (pentru cei carora nu le apare ca hyperlink, daca aveti chef cautati John Lee Hooker - Chill out. Si enjoy! Enjoy life!
Va imbratisez!
Andi
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
24/08/2014, 02:29 AM
Răspuns: #29
RE: codependenta
Andi, cand spui "noi" la cine te referi ? Nu noi ajutam ci programul implementat si literatura asociata. Acum tu ne spui reteta ta de vindecare. Ea este valabila numai pt. tine. De exemplu genul tau de muzica ma poate binedispune sau din contra sa imi faca rau. Eu nu ofer retete pt. vindecare. Probabil ca tu te intrebi daca ceea ce scriu eu ajuta pe cineva sau nu. Nu ma intereseaza daca citeste cineva ce am scris sau nu. Cu siguranta ca exista persoane care se regasesc in ceea ce scriu. Daca nu esti tu una dintre ele e vreo problema ? Eu unul ma regasesc mai mult sau mai putin in toate postarile. Problema este ca nu apuc sa le citesc pe toate dar ma straduiesc. Aici spune oricine ce vrea in limita decentei. De restul problemelor se ocupa moderatorii. Le multumesc pt. seriozitatea, intelegerea si rabdarea de care dau dovada. Noi suntem bolnavi si pretentii prea mari nu trebuie sa avem de la noi si nici nu trebuie sa permitem altora sa ceara prea multe de la noi. Daca ti se pare ceva anormal la mine pune asta pe seama bolilor de ordin psihic pe care le am. Daca tu esti mai sanatoasa ca mine, bravo tie. Cu siguranta ca tu nu vei reusi sa vindeci pe nimeni. Orice stradanie in directia aceasta esueaza. Ceea ce scriu imi este de folos in primul rand mie pt. ca citind propriile comentarii ma descopar (sau ma redescopar sau ma recunosc )pe mine insumi. Cititul si scrisul sunt doua dintre pasiunile mele. Nu exista oameni fara pasiuni (hobby-uri) ci doar placeri cu efecte (consecinte) bune sau rele. Degeaba se cunoaste cauza daca nu se cunoaste si efectul si degeaba se cunoaste efectul daca nu se cunoaste si cauza.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
26/08/2014, 08:35 AM
Răspuns: #30
RE: codependenta
Buna dimineata, dragutilor,

azi noapte inainte de a adormi am constatat in ca loc de Tatal nostru (si credeti ma nu sunt vreo habotnica, pur si simplu m am obisnuit de copil ca atunci cand ma pun in pat sa am un scurt dialog intim cu DD (Doamne Doamne, nu Dan DiaconescuSmile si am nevoie de ritualul acesta) am rostit Doamne da mi seninatatea de a accepta...
Apoi mi am cautat omul cu mana cum fac mereu pe sub paturi ca sa fie un contact (el doarme de pe la 7-8 dupa ce a terminat sticla). Am nevoie si de acest contact desi deja de 4 ani e aproape iluzoriu. Uneori il imbratisez in somn si ma bucur pe ascuns de caldura lui, alteori ii mangai fata si i se destinde, si ma amagesc ca e din cauza mainii mele. Ieri doar l am imbratisat peste burta de bere de care imi va fi dor. De azi vreau sa nu mai fac asta decat atunci cand mi se va fi intors omul meu pe care l stiu la mine - sau la el insusi?!, cand o fi sa fie. Cred ca trebuie sa incetez sa mai cred ca eu sunt vreun pilon esential din viata lui, si sa accept ca eu trebuie sa fiu un pilon esential in viata mea si atat, iar el in a lui? (inteleg ratiunea, inca mi e greu sa inteleg in ce fel se pupa asta cu afectiunea reciproca... dar ce vorbesc, pana la a recapata afectiunea reciproca, e cale lunga).
Doar azi nu mai mananc haotic. Doar azi nu ma voi uita cand vine acasa daca exista sticluta de tarie pe birou. Doamne, greu mi a fi sa nu fac asta! Am ajuns sa o caut sub pretextul ca atunci cand e goala ne trebuie la bulion. WTF??!! Mi se pare ca nici nu sunt suparata pe el ci pe mine insami ca am ajuns sa recurg la ceea ce mi am propus sa nu fac niciodata!
As vrea sa spun ca sunt entuziasmata de un nou inceput, insa am o strangere de stomac si o usoara durere de cap pe partea dreapta, motiv suficient alta data sa zic: las ca incepi de maine cand te simti bine. Am sa incep de acum. In afara de sa reusesc sa sau nu, ce se poate intampla?
Deci tot ce fac azi, va fi insotit de DOAR AZI!
Va imbratisez!
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
Adaugă Răspuns 


Mergi la:


Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)