Adaugă Răspuns 
 
Punctajul Subiectului:
  • 1 Voturi - 1 medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
codependenta
20/08/2014, 11:58 PM
Răspuns: #11
RE: codependenta
(20/08/2014 11:49 PM)Marius A scris:  
(20/08/2014 10:58 PM)SuperTramp A scris:  Oare asa s-o simti si al meu in fiecare zi cand bea??
Andi
O sa te nauceasca asta.. Dar asa se simte sotul tau cand NU BEA!
Probabil ca el, ca sa aiba o zi normala ca si a ta are nevoie de ...
Sau macar de gandul ca diseara o sa mearga la una mica..
Noi devenim uneori baieti buni atunci cand bem. Cand ne oprim si nu avem bautura..e problema mare..

nu mi am dat seama de asta... dar uneori chiar e baiat fain chiar daca bea. si doar pt ca nu miroase ma prefac ca nu e baut. chiar nu m am uitat la treaba asta asa. uf
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
21/08/2014, 12:02 AM
Răspuns: #12
RE: codependenta
Marius eu o inteleg pe doamna pt. ca are o persoana care bea in familie si ea nu are cum sa nu fie afectata. Important este ca ea sa vorbeasca si crede-ma ca e foarte greu. Detaliile sunt cele mai greu de spus si odata cu ele vine si eliberarea.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
21/08/2014, 12:16 AM
Răspuns: #13
RE: codependenta
multumesc gelu, marius..toti
ma simt inteleasa de toata lumea aici fiecare in modul lui. imi trebuie si sa ma confruntati cu ce vedeti, poate eu nu vad.am 3 oameni care beau in familie, cu unul traiesc zilnic. plus demonii mei.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
21/08/2014, 12:41 AM
Răspuns: #14
RE: codependenta
Toti avem ce invata unii de la altii. Tot ce trebuie sa facem este sa ridicam barierele care stau in calea comunicarii. Avem nevoie sa interactiunam unii cu altii si sa ne deschidem lacatele inimii noastre. Parca era o emisiune pe Romania Actualitati "Doctor de inima albastra". Cred ca inima noastra ar trebui sa redevina rosie. (Vorbesc de inima noastra simbolica). De cand am intrat pe acest forum simt ca mi sa schimbat macazul.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
21/08/2014, 01:01 AM
Răspuns: #15
RE: codependenta
(20/08/2014 11:58 PM)SuperTramp A scris:  nu mi am dat seama de asta... dar uneori chiar e baiat fain chiar daca bea. si doar pt ca nu miroase ma prefac ca nu e baut. chiar nu m am uitat la treaba asta asa. uf
Mai sunt multe de aflat despre noi, betivii.
Schimburile de experiente aduc rezolvari. Eu invat de la Gelu, el fura ceva de la mine. si amandoi de la Ovidiu sau de la Dorel, Constantin..samd..
Pe urma ne punem pe treaba si aplicam ceea ce am vazut ca functioneaza la altii..
Referitor strict la situatia expusa de tine..
Cu vrei cativa ani in urma am facut o boacana de pomina. Si am hotarat ca nu mai beau.
Asa a si fost..vreun an si jumatate..Dar in tot timpul ala am fost ca un boiler sub presiune. Cred ca nevasta-mea, de la un timp, incepuse sa isi doreasca sa beau, ca eram mai cumsecade cand beam..
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
21/08/2014, 02:06 AM
Răspuns: #16
RE: codependenta
Tatal meu cand era treaz era sever dar cand incepea sa bea "se inmuia" si pe parcurs ce mai "lua la bord" se transforma intr-un monstru. Vorbele dure si jignirile lui m-au afectat cel mai mult. Si acum mai am tendinta sa ma consider asa cum m-a considerat el. Acum cand el nu mai este incerc sa imi dau seama daca am meritat ca el sa ma trateze in acel mod. Niciodata nu i-am inteles motivele. Lui i se parea atunci normal si logic sa se poarte asa cu noi. Ar fi trebuit sa il iert de fiecare data. Daca as fi stiut ce stiu acum poate ca reuseam performanta aceasta.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
21/08/2014, 08:06 AM
Răspuns: #17
RE: codependenta
(21/08/2014 02:06 AM)Gelu A scris:  Tatal meu cand era treaz era sever dar cand incepea sa bea "se inmuia" si pe parcurs ce mai "lua la bord" se transforma intr-un monstru. Vorbele dure si jignirile lui m-au afectat cel mai mult. Si acum mai am tendinta sa ma consider asa cum m-a considerat el. Acum cand el nu mai este incerc sa imi dau seama daca am meritat ca el sa ma trateze in acel mod. Niciodata nu i-am inteles motivele. Lui i se parea atunci normal si logic sa se poarte asa cu noi. Ar fi trebuit sa il iert de fiecare data. Daca as fi stiut ce stiu acum poate ca reuseam performanta aceasta.

Gelu...
cum citesc asa ce scrii aici, ma recunosc in situatiile cand ma intrebam daca oare ce spune mama mea dupa 2 beri ca sunt om rau, fiica si sora vitrega, etc etc... si ce spunea uneori al meu ca ii e egal cu mine sau fara dupa o sticla de tarie or fi exact ce simt ei si asta imi da mie valoarea de om? Oare valoarea noastra de oameni o stabileste o esenta tare dintr un pahar? Sau noi insine?
Ma gandesc cum ar fi sa te ierti pe tine mai intai, sa inveti sa te pretuiesti pentru ca esti valoros prin simplul fapt ca existi, si apoi poate inveti sa il ierti asa... post-mortem pe tatal tau. Ce spui?
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
21/08/2014, 09:58 AM
Răspuns: #18
RE: codependenta
Buna draga codependenta.
Ma bucur ca mai e cineva ca mine...aiciSmile
Zambesc la cele scrise de tine,sper sa nu te deranjeze,pentru ca si eu m am gandit sa ma apuc de baut,ca sa l pot salva pe sotul meu,sa l inteleg si sa i fiu exemplu.
Nu poti deveni alcoolic cu forta.Alcoolic nu inseamna doar sa bei ,ci un intreg sistem de gandire si un anumit comportament.Asta am inteles eu,fara sa incerc ,ci citind despre aceasta boala si incercand sa vad si sa gandesc detasata, problema sotului meu.
Si eu ani la rand ma chinuiam sa pricep ce gandeste si ce simte un om cand bea,de ce isi schimba comportamentul,de ce nu se schimba ...si tot asa,pierdere de timp.
Ma inebunea gandul ca prefera, sa ma vada suferind ,sa se desparta de mine ,in locul alcoolului.M -am chinuit sa iau locul alcoolului,sa fiu eu pe locul unu,dar m am chinuit teribil.Aceasta lupta mi a adus suferinte si schimbari de stari ,comportament,mi am hranit codependenta.Nu stiam ca mi hranesc o boala ,cu boala altcuiva.
E ceva bolnav tot ceea ce facem in salvarea bolnavului si nici nu ne dam seama.Codependenta e la fel de grava ca alcoolismul,putem sa devenim noi la randul nostru dependenti,sa ne imbolnavim fizic si psihic ,sa fim depresivi,sa incercam sa ne sinucidem sau sa ne inselam partenerul.
Trebuie sa i dam drumul partenerului sa realizeze singur ca ceva nu e in regula,pana atunci noi nu putem sa le ridicam ceata de pe creier sau ochi.Dar codependenta e o boala care nu te lasa sa renunti ,la incercarile tale de a l ajuta.Tot ne incapatanam sa i ajutam si nu ne dam seama ca le facem mai mult rau si ne facem si noua.
E greu sa vezi si sa gandesti limpede.Pe mine ma sperie sa nu pot vedea realitatea,sa pot fi inselata de aceasta boala.
De codependenta nu scapam ,dar putem sa o tinem sub observatie,precum diabeticul.
Eu m-am eliberat de alcoolismul tatalui meu.Daca era mai tanar,cred ca nu renuntamSmile,dar varsta lui ,a contribuit la decizia meaSmile
Sotul meu este abstinent de mai bine de doi ani,nu mai numar luneleSmile,dar eu tot codependenta sunt,dar in recuperare.
O zi linistita si cu ganduri bune iti doresc!
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
21/08/2014, 12:05 PM (Ultima modificare: 21/08/2014 12:25 PM de Gelu.)
Răspuns: #19
RE: codependenta
Post-mortem nu putem ierta pe nimeni. Asa cum mi-a spus si Marius resentimentele sunt foarte periculoase pt. ca, continua sa iti otraveasca sufletul. Eu nu stiam ca am resentimente si ca ele imi conduc viata. Resentimentele pot starui toata viata si ii poate macina mintea. Ma bucur ca Marius mi-a atras atentia si ii multumesc pe aceasta cale. Acum incerc sa ma impac si cu mine insumi pt. ca si eu am abuzat de tatal meu alcoolic. Problema este ca el a gresit fiind beat iar eu am gresit nefiind sub influenta alcoolului. Oridecate ori ma injura si ma spurca cu cuvinte odioase eu incercam sa ii intorc raul. Abia acum am inteles ca cei dependenti de alcool sunt vai de mama lor si ca ei se cred tari doar pt. ca vocifereaza. E cumplit sa traiesti cu un alcoolic. De multe ori m-am gandit sa imi pun capat zilelor pt. ca nu-l mai suportam. Gandurile sinucigase au revenit si dupa moartea lui. Inca ma simt vinovat si responsabil pt. viata lui.

Oameni buni ! Clipele minunate traite alaturi de tatal meu produc confuzie in mintea mea. De aceea sunt asa de bulversat. Intrebarea care ne framanta pe noi codependentii este asta : Daca m-a iubit atunci de ce acum ma uraste ? Pare logic sa credem ca noi suntem de vina. Cum poate un om sa se suceasca asa la 180 grade ? In sinea noastra ne convingem ca noi avem o problema iar calvarul incepe din acest punct. Situatia e atat de penibila incat mi se pare penibil si pentru ca o astern in scris. Imi vine sa arunc cu telefonul de pereti dar ce vina are un lucru neinsufletit sau cel care l-a fabricat. De fapt multe lucruri am spart si am stricat la nervi. Cand eram nervos nu ma mai puteam controla. Loveam si in lucruri si in oameni. Daca cineva incerca sa se apropie cu binisorul de mine il tranteam jos. Si acum daca cineva ma supara dau cu el de pamant indiferent ca e vorba de un om de rand sau de presedintele Romaniei. Sa fiu calm in situatii stresante este obiectivul la care lucrez acum.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
21/08/2014, 12:39 PM (Ultima modificare: 21/08/2014 12:50 PM de Marius.)
Răspuns: #20
RE: codependenta
(21/08/2014 12:05 PM)Gelu A scris:  Post-mortem nu putem ierta pe nimeni. Asa cum mi-a spus si Marius resentimentele sunt foarte periculoase pt. ca, continua sa iti otraveasca sufletul. Eu nu stiam ca am resentimente si ca ele imi conduc viata. Resentimentele pot starui toata viata si ii poate macina mintea. Ma bucur ca Marius mi-a atras atentia si ii multumesc pe aceasta cale. Acum incerc sa ma impac si cu mine insumi pt. ca si eu am abuzat de tatal meu alcoolic. Problema este ca el a gresit fiind beat iar eu am gresit nefiind sub influenta alcoolului. Oridecate ori ma injura si ma spurca cu cuvinte odioase eu incercam sa ii intorc raul. Abia acum am inteles ca cei dependenti de alcool sunt vai de mama lor si ca ei se cred tari doar pt. ca vocifereaza. E cumplit sa traiesti cu un alcoolic. De multe ori m-am gandit sa imi pun capat zilelor pt. ca nu-l mai suportam. Gandurile sinucigase au revenit si dupa moartea lui. Inca ma simt vinovat si responsabil pt. viata lui.

Oameni buni ! Clipele minunate traite alaturi de tatal meu produc confuzie in mintea mea. De aceea sunt asa de bulversat. Intrebarea care ne framanta pe noi codependentii este asta : Daca m-a iubit atunci de ce acum ma uraste ? Pare logic sa credem ca noi suntem de vina. Cum poate un om sa se suceasca asa la 180 grade ? In sinea noastra ne convingem ca noi avem o problema iar calvarul incepe din acest punct. Situatia e atat de penibila incat mi se pare penibil si pentru ca o astern in scris. Imi vine sa arunc cu telefonul de pereti dar ce vina are un lucru neinsufletit sau cel care l-a fabricat. De fapt multe lucruri am spart si am stricat la nervi. Cand eram nervos nu ma mai puteam controla. Loveam si in lucruri si in oameni. Daca cineva incerca sa se apropie cu binisorul de mine il tranteam jos. Si acum daca cineva ma supara dau cu el de pamant indiferent ca e vorba de un om de rand sau de presedintele Romaniei. Sa fiu calm in situatii stresante este obiectivul la care lucrez acum.
Post-mortem poti ierta, cu siguranta. Adevarata problema este insa atunci cand faci lista aia de la pasul 8 si constati ca de fapt tu nu mai ai cui sa iti ceri iertare..pentru ca a plecat dintre noi.. Si tot ce ramane este sa mergi la o piatra de mormant si sa plangi. Dar e bine daca poti face macar atat.
Iertarea altora insa pleaca de la iertarea proprie. Pana nu pricepi singur ca esti bolnav, ca vorbele si faptele tale de fapt au fost facute de un om bolnav, nu vei reusi sa ierti pe altii..
Cu totii am fost bolnavi. Dar incercam sa ne insanatosim, macar in ceea ce priveste sanatatea mentala.
Pentru a incerca sa intelegi pe altcineva trebuie sa te intelegi pe tine intai.
Sa faci pace cu tine si abia pe urma sa incepi sa ierti pe altii. Personal batalia cea mai mare am dus-o cu propria mea iertare. M-am urat prea mult pentru ceea ce mi-am facut mie si altora. Iar ura asta in timp s-a transferat asupra altora.
Doamne, tie iti multumesc ca nu mai am ura, invidie, gelozie.. Sufletul meu s-a usurat enorm dupa ce am scapat de aceste cumplite resentimente..
Apropo de telefoane..eu am spart vreo 4. Nu aveau nici o vina, nu-i asa? Dar, cand am facut lista aia, le-am trecut si pe ele..SmileSmile
Capul sus, Gelu. Toti am gustat din amarul ce il ai tu acum in gura.. unii dintre noi prea mult timp.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
Adaugă Răspuns 


Mergi la:


Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)