Adaugă Răspuns 
 
Punctajul Subiectului:
  • 1 Voturi - 1 medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
codependenta
06/06/2014, 11:52 PM
Răspuns: #1
codependenta
Buna.
In aceasta seara am vorbit cu o prietena draga si m am gandit ca ,subiectul discutiei noastre,ar interesa si pe alte persoane.
Mi a daruit o carte despre codependenta cu multe exercitii.M am apucat sa o citesc,dar sincera sa fiu ,sa fac si exercitiile...ma simt ca la scoala.Baietelul meu m a ajutat si elSmile
Cand s a pus sa citeasca,ce citeam eu...mi a zis ca,aceasta carte este despre mineSmile.Cu cartea si agenda ,pregatita pentru notite..parca invatam la o facultate cu profilul,codependenta.A incercat sa ma ajute,dar cand am ajuns la trasaturile caracteristice codependentei...ne am pierdut in amanunte amuzante si aici am ramas.Dar ma bucur ca,nu m am regasit in toate,in prezent.
La inceputul abstinentei sotului meu,am mai avut o tentativa sa invat de pe aceasta carte,dar fiind pe internet ,imi era mai greu.Atunci vroiam sa fac exercitiile cat mai constiincios.Nu ma mai opream.Vroiam sa rezolv cat mai multe.Eram si speriata ,ca mi se potriveau toate caracteristicile.
Codependenta e greu de vazut de persoana in cauza.Eu chiar ma intrebam...ce inseamna control.Nu intelegeam cu ce gresesc.Cand m am intrebat si ce ar trebui sa fac,vai de mine..Eu care ma credeam perfecta,ca tot ce fac e superbine,sa aflu ca trebuie sa renunt si sa invat cum sa ma schimb,mi se parea imposibil.Nu intelegeam cum as putea sa ma schimb si cum ar putea sa se lase sotul meu de baut astfel.Nu vedeam legatura,dar nu mai vroiam sa mai pierd timp.Incercasem destule,de ce n as incerca o si pe asta.A fost cea mai grea solutie,dar singura care a dat rezultate.
Calea care mi se parea imposibila,era cea care trebuia urmata.Dar eu ma credeam atotputernica.Mi a fost greu sa renunt la vechiul rol,de protectoare.
Acceptarea si onestitatea m au condus mai departe.
Sa aveti o seara placuta!
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
07/06/2014, 03:32 PM (Ultima modificare: 07/06/2014 03:34 PM de Constantin.)
Răspuns: #2
RE: codependenta
Pentru codependenți este o problemă la fel de gravă ca și pentru alcoolici, poate și mai greu de rezolvat. O dată ce partenerul bea începe sa-i prea atribuținile de familie, de serviciu, sociale, de multe ori mințind în locul lui și încercând să-i rezolve problemele. dar ce este mai important vrea să-l determine să nu mai bea, folosind toate metodele. Din lipsă de informații tot ce folosește îl înrăiește mai mult pe alcoolic, mai mult va fi învinuită/t că din cauza ei/lui bea. Codependentul nu ține cont că nimeni nu poate schimba pe altcineva, cel puțin se poate schimba pe el/ea. Nu observă că se îmbolnăvește tot atât de tare ca și alcoolicul, se îmchide tot mai mult în sine și se izolează. În program se spune să se detașeze de problemele alcoolicului, dar cum? Când acesta creează tot felul de probleme, financiare ,medicale, sociale, scandaluri sau o totală dezinteresare față de problemele familiei. Fără implicarea codependentului familia ar suferi și mai mult. Alcoolicul își ”face de cap”,codependenții suferă și se îmbolnăvesc. Dacă participarea la Al-Anon este numai pentru a învăța cum să facă ca partenerul/partenera să nu mai bea, atunci este un eșec total, cu toate că s-ar putea să învețe cum să aibă grijă și de el. Mai apare un aspect, dacă partenerul nu mai bea atunci codependentul este mulțumit și nu mai participă la întâlniri sau acestea sunt transformate în întâlniri de tot felul de discuții(ca să nu zic bârfe) uitând că este o persoană bolnavă și are nevoie de o recuperare mentală și spirituală. Mulțumindu-se numai cu aspectul că partenerul nu mai bea s-ar putea ca prin același comportament(bolnav) să-l trimită din nou la băut, se aseamănă cu zicala :”Tata mănâncă aguridă dar, copiilor li se strepezesc dinții”. Codependentul trebuie să participe la programul de însănătoșire numai pentru el, nu pentru alcoolic. El are nevoie de el, alcoolicul are programul lui.[/align]
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
07/06/2014, 10:41 PM
Răspuns: #3
RE: codependenta
Buna Simona!
O sa te rog sa mai ai rabdare pana ce vei gasi un alt codependent aici pe forum.
E nevoie de tine, eu ca alcoolic si codependent nu stiu sa spun codependentilor decat ceea ce a scris si Constantin mai sus..Si asta de obicei ii descurajeaza..
Stiu insa si vad cat de greu va este voua sa aplicati programul..o vad pe sotia mea..iar explicatia ar fi destul de simpla..
Pentru codependenti programul nu este o chestiune de viata si de moarte, pentru alcooic da..
Si bineinteles..eu sunt bolnav/a? Betivul asta trebuie reparat..
Asadar, aici cred ca trebuie sa intervii tu..
Nu crezi ca e nevoie sa fac o sectiune speciala pentru Al-anon? Crezi ca ar ajuta?
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
08/06/2014, 09:23 PM
Răspuns: #4
RE: codependenta
Buna seara tuturor!
Inainte de a afla despre codependenta ,am citit despre alcoolism .
Sotul meu avea probleme,eu nu.Eu eram perfecta ,le stiam pe toate si eram obsedata de consumul lui ,atat de tare, ca incercam prin orice mijloace sa l impiedic si sa l determin ,sa nu mai bea.
Am apelat la manipulare,santaj,bunatate,rautate,am facut o pe detectivul,pe sfanta,pe proasta,oarba si cate si mai cate....
Nu puteam concepe ,ca nu l pot schimba.Era sotul meu,il iubeam si trebuia sa fie altfel, decat tatal meu.Ma temeam de viitor,pentru el si copilasul meu,eu iesisem din decor,demult.Traiam doar cu obsesia de a face ceva ,sa l schimb.
Vedeam ca, la fiecare incercare esuez,dar nu ma puteam controla,opri ,nu puteam sa iau pauza.
Toata ziua ma temeam de sfarsitul zilei.
Traiam intr o stare de tensiune,teama,nervozitate,agitatie,care nu mi permitea sa gandesc limpede,sa ma bucur de nimic.Uitasem ca sunt si eu om,am dorinte,sperante,sentimente.Nu mi permiteam nici o placere,o plimbare era pierdere de timp...ce facea sotul meu in acest timp ,daca eu nu sunt prezenta.
Cand ma simteam singura,nu mi ingaduiam sa arat ca sunt vulnerabila,trebuia pedepsit, pentru betiile lui.
Multumesc lui Dumnezeu ca mi a luat aceasta stare si m a luminat!
Doamne ajuta pe cat mai multi!
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
12/06/2014, 01:53 PM
Răspuns: #5
RE: codependenta
Buna tuturor!
Am avut o discutie cu sotul meu,una din multe altele ,:)despre codependenta si alcoolism,subiectele noastre preferate,:)de care nu ne mai saturam si cu greu ne oprim din conversat ,care mi a inseninat sufletul si mintea.
Comunicand,am descoperit multe ,unul despre celalalt si ne am vindecat multe rani din trecut.Am ajuns sa radem de lucruri care, in trecut erau foarte dureroase,iar aminterea lor ne starneau lacrimi de durere.
Asa ca,nu renuntati,oricat de imposibil pare, la sotii vostri alcoolici,doar cu exceptia abuzului fizic.
Eu daca ma desparteam de sotul meu,nu eram azi asa cum sunt,nici el si nici copilasul nostru.A fost un moment in care am crezut ca ,divortul este singura solutie,dar eliminam doar motivul starii mele,cauza ar fi ramas netratata si ascunsa.
Inainte nu mi puneam intrebari despre mine,nu mi analizam starile,comportamentul,iar trecutul era astupat de un alt strat prezent,care evolua si ar fi evoluat in defavoarea mea.
Credeam ca el este anormal,rareori imi dadeam seama ca si eu nu sunt in regula,dar dadeam vina pe el si atat.
Acum imi analizez emotiile,reactiile,incerc sa nu ma critic prea tare,sa am rabdare cu mine,sa continui si sa ma incurajez ca voi fi bine.Atata timp cat nu ma voi opri din dorinta de a fi bine si a face ceva in acest sens,nu am cum sa ma critic prea tare.
Fiecare trebuie sa ne gandim la noi,apoi la celalat.Cand se intampla invers,nimic nu functioneaza.
Eu imi ascundeam starile,sentimentele,imi interziceam sa fiu sensibila,sau manioasa.Ma gandeam ca sunt motive de baut pentru el.Deseori simteam excese de furie ,sau treceri de la o iubire coplesitoare la indiferenta extrema.
Imi impuneam sa fiu indiferenta,imi interziceam sa mai simt iubire,de teama suferintei.
Codependenta netratata,evolueaza,nu o sa fie mai bine,ci mai rau,daca continuati la fel.Oricum vor fi sotii vostri ,bautori activi,sau abstinenti,voi tot de codependenta veti suferi.
O zi placuta tuturor!
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
17/06/2014, 09:27 AM
Răspuns: #6
RE: codependenta
Eu am facut terapie in programul Sf Dimitrie Basarabov si am lucrat primii 5 pasi in grupul de tratament, iar ceilalti 7 pe cont propriu, asa cum se procedeaza , dar am sa cer indrumare la un moment dat si pentru acestia. Acolo am invatat ca fiecare dependent de alcool sau altceva, are la origine un dependent de control, un codependent. La mine a fost surprinzator sa vad cat de codependenta eram ca si copil, cat de compulsiva si de ahtiata dupa control. Apoi mi-am dat seama ca voiam sa controlez din frica si nu din ego. Imi era frica de orice schimbare, fiindca asa bun-rau cum era, universul meu de copil imi era cunoscut si nu voiam nicio schimbare de teama unor noi traume. Mai tarziu, cand secretandu-mi propria otrava si nestiind ca am o problema, am ajuns la epuizare emotionala, era firesc sa defulez undeva, iar alcoolul e cel mai rapid stimulent. Ulterior intrarii in abstinenta, am "schimbat stapanul" cum se spune in terapie si la un moment dat i-am spus terapeutei intr-o discutie individuala ca "ma imbat cu mancare", in sensul ca in momentele de stres, mancam atat de mult, pana cand deveneam somnolenta si ma linisteam.
Mi-a spus ca e posibil si de acolo am inceput sa constientizez ce boala de tip caracatita mi-a fost data si cat de ingaduitoare si atenta e nevoie sa fiu cu mine.
O lectie foarte importanta am primit de la Mircea CJ, la aniversarea lui de 13 ani de abstinenta, cand a explicat pe larg cum a evoluat boala de adictie in acesti ani la el. De atunci il citez mereu cand vad pe cate cineva ca are impresia ca este "doar alcoolic", iar faptul de a nu bea este suficient. Este bine, insa nu si suficient, insa desigur ca fiecare om are masurile lui. Eu una, am fost indrumata sa lucrez pe integrarea programului de 12 pasi in viata mea, astfel incat acum pur si simplu traiesc asa, raportandu-ma zi de zi la cadrul creat si pana acum, multumesc lui Dumnezeu, am trecut cu bine si pe cat posibil mai senin peste incercarile ce mi-au fost date.
Cu drag,
Free. Rolleyes
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
24/06/2014, 10:04 PM
Răspuns: #7
RE: codependenta
Buna seara.
Pasul unu in codependenta este despre recunoasterea noastra ,ca nu avem nici o putere asupra celorlalti,ca vietile noastre au devenit imposibile.
Noi codependentele ,incercam si credem ca ,incercarile noastre vor imbunatati situatia.Vrem sa detinem controlul asupra vietii alcoolicului,pentru ca, el nu mai poate sa aiba control asupra propriei vieti.
Incepem sa ne concentram numai asupra vietii lui si suntem tot mai dezamagite si uluite de esecurile noastre, in a i face bine.Nu i putem intelege si credem ca o sa reusim pana la urma,cu vreo metoda ,sa fie perfect.
Eu ii vorbeam sotului meu ,numai de defectele lui.Incercam sa i le arat,poate se ambitioneaza si se schimba,dar efectul era invers.Nu puteam sa ma controlez ,sa nu l critic,sa plang,sa l cert,sa l urmaresc ,sa l invinovatesc.
Ajunsesem la disperare,nu ma mai recunosteam,faceam gesturi disperate,umilitoare,pentru a l opri din drumul lui catre pahar.Ma simteam neputincioasa,dar nu vroiam sa accept,tot credeam ca viata lui depinde de mine,iar eu ma simteam datoare sa nu l abandonez ,ma invinovateam daca ii dadeam motive de baut ,sau il lasam de izbeliste.
Trecand anii ,inaintasem destul in codependenta si dupa mai multe episoade,deodata in urma unui scandal groaznic,mi am zis ,ca eu nu am ce sa i fac,nu pot sa fac nimic,nu am putut niciodata .Am vrut sa ma departez,sa devin indiferenta.Ma chinuiam sa nu mai stau in calea lui si el se straduia sa nu mai vina acasa ,sa nu ma mai deranjeze.
Era un chin.Ma zvarcoleam si zi si noapte.
Chiar daca bea si nu l vedeam,nu venea acasa si nu mi facea nimic,eu sufeream din cauza grijii si suferintei.El nu intelegea de ce,iar eu il invinovateam sii reprosam suferinta mea.
Vroiam sa sufere si el si l pedepseam la trezie,iar viata noastra era un calvar.
Am acceptat cu toata fiinta ca,nu am control asupra lui ,dupa ce am facut tot ce mi a stat in putinta pentru el ,grup aa,forum,psihiatru,preot si am vazut ca e neschimbat,atunci am zis ca ,eu nu mai am ce face pentru el si trebuie sa fac ceva pentru mine.Tocmai asta a fost cheita.Renuntarea la control,schimbarea mea.
Am inceput sa citesc despre codependenta,sa incerc sa ma salvez.Inainte citeam numai despre alcoolism,saream unde scria despre codependenta,eu pe el vroiam sa l schimb,el avea probleme.
Dumnezeu ne a indrumat si am reusit!Altfel nu stiu cum am deschis calculatorul si am tastat alcool,ca nu stiam de alcoolism.Dupa ce am descoperit cuvantul alcoolism,parca am descoperit un leac pentru cancer.Am tastat alcoolism aproape ne'ncetat multe zile la rand.
M am rugat intens pentru eliberarea si luminarea noastra si am fost auzita.
Doamne ajuta pe cati mai multi!
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
20/08/2014, 10:58 PM
Răspuns: #8
codependenta
Am onoarea sa va salut!
Am ratat azi intalnirea online si imi pare tare rau. Voi cauta alta ocazie. Am tot citit povestile voastre si am nevoie dupa fiecare sa ma opresc si sa ma gandesc la tot ce impartasiti. Sunt inca o codependenta. M am regasit in scrisurile voastre, si sper sa ma iertati daca povestind ale mele, le voi repeta.
Un episod cu putin alcool in viata mea: acum o luna aprox. m am gandit intr o seara, ca poate mi as intelege mai bine omul in bautul lui daca as vedea ce simte, daca as simti pe pielea mea. Poate mi as intelege mama in ce fel nu o mai dor esecurile din viata ei cand bea bere, poate mi as intelege tatal cum simte ca e mai viu cand trage o dusca de palinca. Poate mi as intelege clienta din cabinet care a performat in sport si a vrut sa fie alcoolica precum tatal ei doar ca el sa o iubeasca. Ce am facut: am fiert un sfert de litru de palinca de maramu (adevaraciune dupa spusele unora, whatever that means) cu un jumate borcan de miere de rapita, caci altfel nici la nas nu o pot duce. Am gustat prima gura, am simtit doar dulcele. Nu mi a mai trebuit ca mi staisfacusem pofta de dulce. Dar pt ca mi am propus sa ma imbat, mi am fortat sfertul de litru intr o ora. Ma tot cautam in oglinda sa vad daca mi au crescut stele sau daca vad ceva altfel, in culori in mirosuri, mergeam la al meu sa l intreb daca vede ceva pe mine veneam inapoi in camera. Am simtit ceva putin asa in picioare, mici furnicaturi. Imi propusesem sa fac testul asta cand a doua zi aveam liber de la munca, in caz ca mi se facea rau de la fiere cum mi s a facut la singura nunta la care am gustat ceva angeli de am suferit ziua urmatoare groaznic povestind cu toaleta. La un moment dat, mi s a facut somn, dar era ora mea obisnuita de somn deci ... M am culcat. Somn agitat, trezit greu dimineata, am zis Har Domnului ca nu mi vine sa vomez! Bun! sa purcedem la treaba casei. M am trezit cam nauca, nu am baut nici cafeaua ca nu aveam pofta. Incet mi am dat seama ca n am pofta de nimic. nici sa mananc. A trecut atat de greu ziua, m am simtit inutila, m am gandit de ce nu am copii, de ce nu ma inteleg cu mama, de ce nu ma iubeste al meu, de ce nu ma simt realizata desi fac atatea lucruri, de ce se tranteste usa cand se inchide, de ce urla tv ul la volum 3... a fost cea mai inutila zi din viata mea. Totul era zgomotos, incolor, inodor, insipid, deranjant. Ma enerva si ca suna telefonul. M a sunat frate meu si m am enervat la intrebarea Ce faci?. Nu am facut nimic atunci. concluzia serii: azi am respirat degeaba. Concluzia 2: nu e de mine. Mai bine cant la pian! Sau fac un handmade...sau caut tabulaturi pt chitara, ceva cu muzica si arta oricum....
Oare asa s-o simti si al meu in fiecare zi cand bea??
Va multumesc ca sunteti aici! Faceti treaba extraordinara!

Andi
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
20/08/2014, 11:25 PM
Răspuns: #9
RE: codependenta
Este evident ca pe langa problemele pe care le ai te simti si singura. Ai intrat pe acest forum ca sa primesti sprijin (evit sa folosesc cuvantul ajutor) dar ai si posibilitatea sa ne oferi ceva din ceea ce tu ai experimentat pana acum. Mi-am ca si obiectiv sa vorbesc cu fiecare membru al forumului daca mi se ofera ocazia.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
20/08/2014, 11:49 PM
Răspuns: #10
RE: codependenta
(20/08/2014 10:58 PM)SuperTramp A scris:  Oare asa s-o simti si al meu in fiecare zi cand bea??
Andi
O sa te nauceasca asta.. Dar asa se simte sotul tau cand NU BEA!
Probabil ca el, ca sa aiba o zi normala ca si a ta are nevoie de ...
Sau macar de gandul ca diseara o sa mearga la una mica..
Noi devenim uneori baieti buni atunci cand bem. Cand ne oprim si nu avem bautura..e problema mare..
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
Adaugă Răspuns 


Mergi la:


Utilizatori care citesc acest subiect: 2 Vizitator(i)