Adaugă Răspuns 
 
Punctajul Subiectului:
  • 0 Voturi - 0 medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Onestitatea ca mod de viata.
05/06/2014, 09:59 AM
Răspuns: #1
Onestitatea ca mod de viata.
In trecutul meu alcoolic am fost un mincinos cronic.Chiar si acum cand ma gandesc la trecut ma intreb daca nu cumva eram un mincinos inainte de a deveni alcoolic.Munchausen si-ar rade in barba vizavi de minciunile pe care le spuneam eu.
In mod subtil cred ca acest lucru a contribuit decisiv la intarzierea recuperarii mele.Am luat la cunostinta ca sunt alcoolic si totusi am continuat bautul pentru o vreme.Ma minteam singur.
Dar momentul decisiv pentru mine a fost acela in care am completat in mod sincer testul pentru stabilirea identitatii de alcoolic.Pentru prima oara dupa multi ani am reusit macar pentru 5 minute sa fiu onest cu mine insumi.
Ulterior am continuat procesul.Si am taiat in carne vie atunci cand "Mitica Studentu" al meu cauta sa ma convinga ca lucrurile nu stau chiar asa..
A fost o batalie decisiva pentru mine.Nu m-am luptat cu alcoolul,nu o fac nici acum,in schimb m-am luptat si ma lupt cu pornirea aproape instinctiva de a minti.Uneori m-am surprins mintind chiar si recent.Am inca mult de munca in privinta aceasta,pare ca asa zisul creier de sobolan, in ceea ce ma priveste imi spune ca e mai usor sa mint..Obisnuinta de a minti parca e o copie fidela a obisnuintei de a bea..
Poate ca de aceea am fost nevoit sa fac acele uriase eforturi pentru recuperarea mea.Onestitatea si sinceritatea pe mine m-au facut un om liber.Pentru ca am fost sclavul minciunii in aceeasi masura cel putin cu a fi sclavul alcoolului.
Am retinut de undeva o fraza care s-a dovedit a fi cheia recuperarii mele.
"Esti liber cu adevarat atunci cand nu mai esti nevoit sa minti."
Nu ma intrebati cine a scris-o..Poate stie vreunul dintre voi..

N.R. "Mitica Studentu" e personificarea diabolica a eului negativ,proprietate personalaSmileSmile
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
09/06/2014, 07:22 AM
Răspuns: #2
RE: Onestitatea ca mod de viata.
Si eu minteam mult.Asa de mult minteam incat,cateodata credeam ca toata viata a fost minciuna.Am fost sincera cu mine cand mi am recunoscut problema si imi doream atat de mult sa nu mai beau.Apropiindu ma de Dumnezeu,am inceput sa devin mai sincera,mai cinstita cu mine insami pentru a evolua si pentru a ma dezvolta personal.Recunosc ca am defecte si ca inca fac greseli.Cata vreme neg o problema nu pot schimba ceva,de aceea este nevoie sa recunosc ca am o problema de care sunt singura responsabila.E atat de frumos sa poti privi oamenii in ochi si de a face lucruri bune si pline de iubire.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
09/06/2014, 05:13 PM
Răspuns: #3
RE: Onestitatea ca mod de viata.
Buna ziua,

Am crescut intr-un mediu in care valorille sinceritatii si onestitatii ne-au fost de mici in educatie de parinti in atentie aduse.Nu prea intelegeam de ce,dar nu aveam voie sa mintim Smile.
Asa a fost crescut si sotul meu si de aceea ne-am potrivit si avem si astazi o relatie sincera si onesta si in spiritul ei ne educam si copilul.

"Nu veti cunoaste linistea sufleteasca si nici nu veti simti sentimentul propriei valori decat daca sinceritatea este o trasatura fundamentala a caracterului vostru"(Hal Urban,Cele mai importante lectii de viata)

Dar cata vreme am baut am mintit,am mintit tot timpul....
Sotul meu,neobisnuit cu mine asa cand ma descoperea ca mint se uita la mine mirat si spunea:
-Cand este vorba de alcool minti ca o nerusinata!,cum poti sa minti in halul asta???Nu te mai recunosc!!!

Eu adaug cateva motive care atata ca onestitatea este intradevar un mod de viata!

"Linistea sufleteasca
....lipsa de modestie este forma suprema a egoismului
Cinstea este insotita in mod intrinsec de o rasplata:un suflet impacat cu sine.Daca nu ar exista si alte motive pentru a fi onesti,acesta ar fi mai mult decat suficient.
Caracterul si reputatia
.....nici o alta deprindere nu le poate modela asemenea onestitatii.Este una dintre cele mai admirate trasaturi umane,care iese mereu la iveala!
Relatiile
Asa cum lipsa de onestitate ruineaza relatiile,cinstea este elementul care le intareste.Cel mai elementar ingredient al relatiilor bune este increderea.Acest lucru este valid in toate domeniile vietii-prietenie,casnicie,familie,afaceri,educatie sau religie.Cinstea si increderea creaza un climat in care relatiile folositoare se pot dezvolta si evolua.
Unitatea
Marele psiholog Carl Jung a afirmat ca dorinta cea mai profunda a fiintei umane este dorinta de "unitate".Cred ca asta se refera la atingerea potentialului nostru de fiinte umane,la a devenii tipul de indivizi care putem deveni.Pana in momentul in care ne vom fi indeplinit aceasta dorinta,vom simtii un gol in chiar inima existentei noastre.Singurul mod in care il putem umple este integritatea.Aceasta ne poate furniza unitate.
Sanatatea fizica si mentala
Daca lipsa de onestitate este sursa multora dintre problemele noastre psihologice,atunci cinstea este sursa sanatatii mentale.
Daca lipsa de onestitate ne ataca sistemul nervos,atunci cinstea il intareste.
Cand suntem cinstiti,ne eliberam de vinovatie,griji si de alte forme de tumult interior.Incepem sa ne bucuram de simtaminte precum respect de sine si incredere.
Sinceritatea
Fii tie insuti credincios,de-aici
Urmand intocmai precum noaptea zilei
Ca n-ai sa fii cu nimeni prefacut
(Shakespeare)
Sinceritatea este o optiune.In momentul in care o adoptam...ca un mod de viata,incepem sa intelegem ce inseamna sa fii o persoana autentica.Devenim ceea ce am fost meniti sa devenim.Se intampla ceva inauntrul nostru,pe care nu il putem explica altora.Pur si simplu incepem sa ne simtim incredibil de bine,sa ne respectam pe noi insine mai mult decat inainte.Asta inseamna sa fim credinciosi propriei persoane.
Trebuie sa fim cinstiti,nu din cauza a ceea ce ni s-ar putea intampla daca nu suntem,ci a ceea ce se petrece in adancul fiintei noastre atunci cand nu suntem."

Hal Urban,Cele mai importante lectii de viata.


Mirela

"Cine priveste afara viseaza.Cine priveste in sine se trezeste!"
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
19/06/2014, 09:11 AM
Răspuns: #4
RE: Onestitatea ca mod de viata.
Azi am primit o meditatie de la OA si mi-a placut foarte mult. Pe mine ma duce cu gandul la onestitate si-mi amintesc cum am facut pasii 4, 5 si 9. Pasul 4 al inventarului personal , nu puteam sa-l incep, trageam de timp, pana m-a invatat bunul Maarius, consilierul nostru drag de la Sf Dimitrie Basarabov, cum sa-i dau de cap. Apoi, mai inainte de a-l termina, ca sa ma oblig sa-l fac, mi-am facut programare pentru pasul 5 al sustinerii inventarului, la un preot minunat care coleboreaza cu programul de terapie. Am stat cu parintele intr-o duminica, de la Liturghie si pana la Vecernie, iar la final am mancat prescura de foame, amandoi, dupa care m-a imbratisat si m-a trimis in lume usoara si senina. Totusi, ca sa fiu sigura ca tehnic sunt ok, am mai facut pasul 5 si cu bunul Maarius si am avut o alta dupa-amiaza in care vreme de 5 ore, mi-am umplut rucsacul cu invataturi si sufletul cu iubire neconditionata. Pasul 9 al cererii iertarii, l-am facut doar cu fostul meu sot, fiindca marea mea depresie si transformare a inceput in vremea de demult si desi m-am ascuns, efectele constand in slabiciune si stari de rau au existat. El mi-a raspuns cu : "toata stima pentru felul in care evoluezi", dar fiind cam in necunostinta de cauza, mi-a spus ca crede ca ma judec prea aspru si sunt prea severa cu mine, in sensul ca nu sunt dependenta, ci poate doar am avut un puseu depresiv la un moment dat. Pentru mine e important sa fiu bine, sa ma bucur de viata si sunt recunoscatoare ca am gasit programul de 12 pasi, pe care spun mereu ca l-as introduce in programa de liceu, ca materie de dezvoltare personala pentru tineri.
Va imbratisez cu drag si postez mai jos meditatia care m-a inspirat astazi:
19 iunie
Nu tot ceea ce este privit în faţă poate fi schimbat, dar nimic nu poate fi schimbat până nu e privit in faţă. – James Baldwin

Există un motiv pentru fiecare dintre cei doisprezece paşi. Nu pot să aleg paşii pe care vreau să-i fac şi să sar peste ceilalţi. Gândul că trebuie să facă paşii patru, cinci şi nouă a cutremurat multe suflete curajoase, iar eu nu fac excepţie. Dar aspiraţia mea de a-mi schimba viaţa este mai puternică decât frica. Ca şi alţi oameni oprimaţi, trebuie să-mi adun curajul pentru a privi în faţă forţele care mă oprimă – dureri din copilărie, moduri vechi de gândire şi reacţie, învăţate cu mult timp în urmă.
Efectuarea acestor paşi este un proces continuu, scoţând la iveală noi adevăruri de fiecare dată. Este o căutare interesantă, şi un mod de viaţă care îmi aduce noi satisfacţii.

Pentru Astăzi: Toate promisiunile recuperării pot fi ale mele, dacă mi le doresc. Acest program îmi arată ce trebuie să fac.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
19/06/2014, 10:50 AM
Răspuns: #5
RE: Onestitatea ca mod de viata.
Pasul 4 dupa parerea mea, trebuie cel mai des refacut. Cat mai des posibil.
El de fapt ne aduce la cunostinta cum am evoluat, daca am evoluat sau daca avem probleme. Si ne instiinteaza unde mai avem de munca in continuare. 4, 6, 7 si 10 cred eu ca au o importanta hotaratoare in dezvoltarea personala.
Dar onestitatea este cea care da dimensiune acestui barometru. Daca ne mintim...
Pasul 5.. Uneori imi expun chiar la grup unele din cele mai urate defecte ale mele. Am invatat la terapia de la Cluj ca a te privi prin ochii altora e cel mai mare beneficiu pe care il poate aduce un grup. Dar trebuie ca orgoliul proprietate personala sa fie zdrobit, pentru a putea primi.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
27/08/2014, 04:03 AM (Ultima modificare: 27/08/2014 04:05 AM de Gelu.)
Răspuns: #6
RE: Onestitatea ca mod de viata.
Orgoliul este (in sens figurat) unul din dusmanii onestitatii noastre. Dar ce este el pe fapt ? Este atitudinea izvorata din credinta ca ne putem apara slabiciunile prin supraestimarea demnitatii noastre. Ajungem astfel sa ne aparam defectele de caracter in loc sa le demascam. Daca orgoliul ne apara defectele, frica si rusinea le astupa cat mai adanc in personalitatea noastra. Ce greu ne va fi apoi sa le mai depistam si sa le scoatem la suprafata !
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
03/11/2014, 10:06 AM (Ultima modificare: 04/11/2014 10:05 AM de Constantin.)
Răspuns: #7
RE: Onestitatea ca mod de viata.
Buna! Sunt Constantin si sunt alcoolic.
Onestitatea? O notiune greu de acceptat pentru mine in perioada bautului activ, ca sa nu spun abuziv si compulsiv. Daca ma gandesc bine poate dam dovada de o anumita onestitae in perioadele de nebaut, cand deveneam "celalalt om". Odata cu primul paharel consumat disparea si onestitatea si multe altele, trebuia sa-mi ascund consumul si comportamentul, astfel credeam ca nimeni nu stie nimic, desi toata
lumea stia mai mult de cat credeam eu ca stie. Cat despre cei din familie trebuia sa inventez o serie de motive pentru care am fost "obligat" sa beau, nu avea de fapt nici un rost ei stiau de mult care este problema mea.
Interesant este ca o data cu timpul pentru mine minciuna a devenit un mod de viata, un mod de a-mi ascunde dependenta, mai mult, unele din minciuni am inceput sa le cred si eu, chiar mi-au devenit concepte de viata, cat de mult poate schimba consumul de alcool comportamentul, gandirea si actiuea unui om. Ma gandesc la consumul abuziv ca sa nu spun alcoolism, nu as fi acceptat pentru nimic in lume ca sunt alcoolic, ca sunt bolnav. Astazi am admis si acceptat Programul AA, o adevarata minune infaptuita nu de mine ci de Puterea mea Superioara, de Dumnezeu.
Astazi stiu ca alcoolismul este o boala, o boala cu toate complicatiile si minciunile ei. Mai mult astazi cand am refacut Pasul 1 am avut surpriza sa constat cu surprindere ca pentru mine alcoolismul este ereditar, Constatare care m-a facut sa-mi amintesc de prezentarea unui prieten de al nostru, care dupa ce-si spunea numele multumea Bunului Dumnezeu ca e alcoolic, pentru mine era un mare semn de intrebare . Cum poti multumi ca esti bolnav? Astazi stiu! Am mostenit o boala care la inceput a fost numai distractie si placeri, plata "pacatelor" a venit mai tarziu. Cum ar fi fost sa mostenesc o alta boala sau un handicap grav. Sigur ca pentru orice mi s-ar fi intamplat ar fi fost si este nevoie de acceptare a ceea ce nu se poate schimba.
Cum sa nu multumesc pentru o boala care poate fi stopata prin asumarea responsabilitaii, prin recunoasterea greselilor si mai ales repararea lor?
De aici incepe greul, de aici incepe o autoanaliza cu sinceritate a comportamentelor, atitudinilor si convingerilo capatate de alungul timpului de consum alcoolic. De aici incepe o atitudine onesta fata de mine in primul rand si apoi fata de ceilalti. Cum sa recunosti ca esti alcoolic cand pana atunci te credeai "zmeu"? Cum sa recunosti ca pana atunci viata ta a fost o minciuna aplicata, pentru a obtine ingaduinta, iertare, scuze, mila si chiar bautura, ca ai jucat in permanenta un teatru grotesc care a produs pentru cei din jurul tau lehamite, dezgust si mai ales durere, unii m-au parasit altii nu.
Greu dar nu imposibil, programul si prietenii din AA m-au ajutat. Acu stiu sigur ca fara onestitate nu se poate realiza nimic, nu poti sa spui ca ai doua maini cand de fapt ai numai una, nu poti spune ca nu ai probleme cu alcoolul cand toate evidentele arata cat sunt de grave.
Recunoscand ca am probleme a fost necesar sa-mi asum si responsabilitatea rezolvarii lor dar nu numai atat, este necesara si o schimbare a conceptelor si a modului de viata. Rugaciunea Seninatatii m-a ajutat sa produc schimbarea, si s-a produs. Chiar acu sunt surprins de usurinta cu care vorbesc despre defectele mele de caracter si nu numai. Sinceritatea fata de mine si fata de ceilalti a devenit ceva normal in eliberarea de tarele trecutului dar si de cele prezente, o eliberare care i-mi aduce liniste si pace in suflet. Apare insa o intrebare; Pana unde pot merge cu sinceritate in fata oamenilor? Pot striga in gura mare despre defectele mele sau a altora?
Pot ca in numele sinceritatii sa produc mai mult rau de cat daca as lasa ca lucrurile sa mearga de la sine? Cred ca nu! Nimeni si nimic nu- mi dau dreptul, ca asa zisa sinceritate a mea sa produca mai mult rau in jurul meu, sa repar un rau cu un alt rau. Este nevoie de mult discernamant, discretie si bun simt si mai ales de ajutorul unei a doua persoane care sa ma poata sfatui cum sa procedez, aceasta poate fi nasul AA, preotul, medicul sau psiholgul a caror discretie este sigura.
La inceput mi-a fost greu sa accept ca pot sa destainui unele probleme altei persoane, cu toate ca devenisem un credincios ortodox practicant, spovedaniile facute la preot nu erau totdeauna sincere.
Astazi nu! Sunt defectele mele si am responsabilitatea sa le corectez cu conditia de a nu supara pe nimeni. Nu cred ca pot descrie cum ma simt eliberat de toate fricile, resentimentele si angoasele trecutului si de aceea nici nu o sa o fac dar este ceva minunat. Cand nu ai nimic de ascuns viata este minunata si merita traita la intensitate maxima.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
Adaugă Răspuns 


Mergi la:


Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)