Adaugă Răspuns 
 
Punctajul Subiectului:
  • 0 Voturi - 0 medie
  • 1
  • 2
  • 3
  • 4
  • 5
Pasul 1
18/06/2013, 01:02 PM
Răspuns: #1
Pasul 1
Am admis ca eram neputinciosi in fata alcoolului, ca nu mai eram stapani pe viata noastra.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
08/06/2014, 04:38 AM
Răspuns: #2
RE: Pasul 1
Mie mi a trebuit ceva timp pana sa mi dau seama ca am o problema cu alcoolul.In urma cu vreo 3 ani,vazusem un afis al alcoolicilor anonimi,era o bancuta si un numar de telefon.L am privit si mi am zis ca nu e de mine,eu inca mai aveam un servici si o locuinta unde sa stau.Dar nu era asa,pentru ca viata mea era scapata de sub control de mult timp si aveam probleme.Imi minteam familia,colegii de lucru,prietenii,dar mai ales pe mine .Cand cineva imi facea observatii ca beau prea mult,deveneam nervoasa,ma deranja.De multe ori imi spuneam ca nuse intampla nimic daca beau si eu o bere sau un pahar de vin,insa intotdeauna terminam cu o betie si de multe ori nu imi mai aminteam nimic din ceea ce faceam.Beam mult pe ascuns,aveam ascunse sticle cu alcool peste tot si dimineata cand ma trezeam,cautam disperata dupa ele ca sa ma pot repara.Nu ma mai puteam controla,nu mai judecam.De multe ori voiam sa plec de acasa,aveam chef de cearta,faceam pe victima si plangeamatunci cand nu mi se dadea dreptate.Ma simteam nervoasa,nemultumita si atunci imi trebuia sa beau pentru a ma linisti,sa am curaj.imi pierdusem controlul asupra alcoolului si chiar daca voiam sa ma opresc,nu mai puteam.
Datorita alcoolicilor anonimi sunt abstinenta.Citindu le povestile,ceva s a schimbat in mintea mea,mi am dat seama ca am o problema,ca sunt alcoolica.Mi s a oferit un alt mod de viata pentru care ma bucur si mi e bine asa cum sunt.
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
08/06/2014, 09:56 AM
Răspuns: #3
RE: Pasul 1
Pasul unu a fost cel mai greu pas și pentru mine... nu numai din AA ci din întreaga viață şi cred că nu întâmplător partea a doua a pasului unu vorbește despre ea...

Mie îmi era atât de aproape modul de viață bazat pe consumul de alcool încât îmi era o frică imensă să trăiesc fără... Alcoolul interacționa cu toată ființa mea. Era ca și un prieten bun în toate... care însă mă punea la plată după fiecare ajutor... și când venea plata toate erau ale mele... el nu avea nici o vină! Îl iubeam și îl uram în aceeași măsură! Hm-mm... Chiar n-aș fi putut să-mi văd neputința fără ajutorul lui. N-aș fi ales pasul ăsta dacă aș fi fost "putincios"... și doar modul meu de a bea m-a ajutat să-mi văd această neputință. Desigur... din momentul în care am aflat că ceea ce trăiesc eu este o boală... totul a devenit mai clar. Totul căpăta sens... totul avea explicație, totul se lega. Cu fiecare beție care venea peste încercarea mea de a-mi demonstra putința... era tot mai vizibilă și clară boala mea. O vedeam cum se manifestă în toată "splendoarea" ei. Ce boală ciudată poate fi asta... care te îndeamnă să negi și te îmbată încă înainte de a bea... cu vise şi gânduri că ce bine o să fie împreună... Te învață să te minți, să zici că nu ai nici o problemă... că de mâine totul o să fie altfel, că toți iți vor răul și că nu te înțeleg... când toate câte se întâmplau erau în ea.

Chin mult, însă partea frumoasă tocmai aici începe... Paradoxul acestui pas... sau miracolul lui... Capitulând învingi! Din momentul în care mi-am văzut clar neputința și m-am declarat învins în fața alcoolului... totul s-a schimbat! A început să mă lase în pace... Am simțit încă de la început distanța... care creştea cu fiecare zi... A mai încercat arareori să-mi facă câte o invitație însă doar ca să mă verifice dacă într-adevăr... sunt învins... în colțul meu și cu prosopul aruncat. Am simţit încă din primele zile că există ceva bun în viaţa fără alcool şi apoi am început să înţeleg că frica cea mare îmi ascundea ceva minunat!

Mulțumesc şi acum AA-ului pentru ajutorul pe care mi l-au oferit în ridicarea ceții din privirea mea pentru a-mi vedea boala şi pentru ghidarea primită în găsirea drumului meu în abstinenţă.
MULŢUMESC PRIETENI!

Mircea CJ
Vzitează website-ul acestui utilizator Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
08/06/2014, 12:01 PM (Ultima modificare: 08/06/2014 03:24 PM de Marius.)
Răspuns: #4
RE: Pasul 1
Pentru mine acesta a fost intr-adevar facut in doua etape..
Prima,cea in care am realizat in sfarsit ca sunt alcoolic.Nu mi-a fost greu sa recunosc,Bigbook parca era scrisa pentru mine..A fost greu insa sa ajung sa citesc cateva paragrafe din ea.Povestile altora insa au deschis acest drum,ma recunosteam in fiecare dintre ele.Imaginea categorica a modului cum arata un betiv (alcoolic) ma indeparta de adevar. Nu cred ca ma minteam, insa daca as fi fost intrebat de cineva cred ca aveam in minte o lista intreaga pe care numele meu nu era trecut..Fiind online toata ziua, dupa inca o bauta zdravana cu consecinte dezastruoase, am citit cate ceva despre AA..Si m-am lamurit.Unul dintre primele lucruri pe care le-am facut au fost sa vorbesc cu un preot,care insa nu avea idee de ceea ce inseamna alcoolismul si care m-e asigurat ca nu sunt alcoolic si per ansamblu eu sunt o persoana buna..Si totusi nu m-am lasat..Am sunat la cel mai apropiat grup,aflat la vreo 130 Km de drum si am plecat sa vorbesc cu cineva..
Nenea ala de la grup avea 18 ani de abstinenta..am gandit ca e nebun..pe urma mi-am dat seama ca se poate..o luminita intrevedeam..
Si totusi..partea a doua a pasului..chiar a fost nevoie sa o testez..
De 6 ori la rand.Insa deja modul de a bea mi se schimbase..Trageam o bauta si a doua zi,tremurand ca varga, fugeam la grup..Au fost niste lectii necesare,consider eu acum..Chiar a trebuit sa testez teoria cum ca eu sunt sclav si ca de fapt altcineva mi-a condus si imi conduce viata..Si sa realizez ca astia din AA nu vorbesc prostii..Si am inceput maratonul meu de 40000 de km..Mergeam de cel putin 5 ori pe saptamana la grupuri,uneori doua sau chiar trei intr-o zi..Fugeam la usa celui care mi-a deschis drumul ori de cate ori simteam ca nu e bine..
A fost greu sa recunosc ca sunt invins.Nu imi sta in fire sa fac asta.In viata de zi cu zi,cand toti din jurul meu renuntau,eu continuam..Cum sa ma recunosc macar odata in viata invins?
Infrant..de cine? De un amarat de pahar?
Abia atunci am inceput adevarata reconstructie..Am facut cunostinta cu infrangerea, cu umilinta..si m-am plecat in fata lui..in genunchi..
Puternic,derutant,viclean..asa este..
El, alcoolul, a fost iubirea vietii mele..si l-am parasit..
Si inca ceva..Am reactionat la aceasta infrangere cu tot orgoliul meu de alcoolic,cu tenacitatea, incapatanarea si ambitia pe care le mai aveam..Nu imi dadeam atunci la inceput seama ce fac,dar toate aceste defecte (sau calitati) de caracter le-am utilizat impotriva alcoolului..Mi-am adunat toate resursele ca sa ii arat dumnealui, Alcoolului, ca eu nu sunt sclavul lui..Nu in incercarea de a controla bautul de aceasta data, ci pur si simplu, incrancenat, i-am aratat ca pot si fara el. Zi dupa zi..
Si ce radeam la sfarsitul zilei..
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
08/06/2014, 03:01 PM (Ultima modificare: 08/06/2014 03:09 PM de Constantin.)
Răspuns: #5
RE: Pasul 1
PASUL 1 ? Pentru mine a fost o întreagă aventură pe care încerc să o redau cu trăirile de atunci. Am băut compulsiv, cu pauze mai mici sau mai mari, însă de fiecare dată reluarea se făcea cu acel ”prim pahar” care deschidea supapa, supapă care rămânea blocată pentru mult timp. Am avut multe internări, la insistențele soției(pentru mine erau perioade de odihnă), mă impresionau mult cei care intrau în sevraj sau delirum, și eram sigur că mie nu mi se va întâmpla, chiar îi condamnam în sinele meu pentru faptul că beau în așa fel, nu-mi trecea prin cap că sunt la fel, dimpotrivă credeam că pot controla băutul (acu știu că nu l-am putut controla noiciodată). Boala și-a urmat cursul și am avut două tentative de suicid(numai Dumnezeu m-a salvat). Nu știu prin ce minune nu am mai băut din 15 August 2000, cu toate că eram singur, părăsit și într-o stare depresivă groaznică, culminănd în 2001 cu a doua tentativă. Doctorița care m-a tratat( care începuse să nu mai dea doi bani pe mine) mi-a făcut propunerea să formăm un grup AA(de care consideram că eu nu am nevoie) însă cu orgoliul exacerbat al alcolicului am zis da! Aveam să-i arăt eu cine sunt. În Mai 2001 s-a format grupul, nu prea știam ce să fac D-na Dr. ne-a lăsat să lucrăm singuri, nu aveam literatură AA și am început să caut, eventual să scriu că să am ce le spune la grup celor care aveau nevoie(Eu NU!)nu puteam să vin și să nu le spun nimic. Așa am dus-o aproape un an fără a considera că am nevoie, dar prin minune Dumnezească nu am băut, nici prin gând nu-mi trecea. Am început să găsesc literatură AA în special anumite povestiri ale unor membrii AA din străinătate și am început să mă regăsesc în tot ce li se întâmplase , că și eu am probleme mari cu alcoolul, dar până a recunoaște că nu mai eram stăpân viața mea mai era... Citisem Pașii la grup și acasă, dar nu i-am lucrat, atunci când am făcut-o am descoperit adevărul, ”că nu pot controla consumul de alcool și că nu mai eram stăpân pe viața mea”. Crudă realitate!
O autoanaliză făcută cu onestitate a vieții de până atunci m-a convins că am probleme, că sunt bolnav, că am nevoie de ajutor și că nu ceilalți(pe care dădeam vina până atunci) sunt vinovați, a trebuit să capitulez, și ce capitulare! De aici a început cu adevărat drumul recuperării. Doamne ajută-mă să merg pe acest drum , voi sunteți tovarășii mei de drum! Fără voi nu aș reuși.
Însă cel mai important pentru mine este că O Putre Superioară un Dumnezeu așa cum îl înțeleg eu a avut grijă și m-a condus pe acest drum înainte ca eu să știu că am nevie să merg pe el. Domne îți mulțumesc pentru tot ce mi-ai dat! Fie voia Ta!
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
08/06/2014, 03:59 PM (Ultima modificare: 12/06/2014 02:11 PM de mirali.)
Răspuns: #6
RE: Pasul 1
Buna,

Pasul Unu! Shy
Eu,nu cred in intamplare!
Ca sa ajung sa fac pasul unu a fost un proces in care Dumnezeu mi-a stat alaturi tot timpul.A inceput acum aproape 4 ani atunci cand am ajuns cu 4,2 alcoolemie la spital.Intoarsa acasa,un sambure de adevar ca ceva cu mine nu este in regula a incoltit si am inceput sa caut informatii pe internet.Atunci am afat prima data de alcoolism,de AA si de un forum pe care l-am citit in intregime.In tot ce am citit am cautat sa aflu un om care a reusit sa bea controlat si sa ma conving ca eu nu sunt asa:
Nu am gasit pe nimeni!
Nu am dorit in ruptul capului sa accept ca sunt si eu asa dar odata cu inmultirea problemelor care mi-au adus multa suferinta pe care mi-am creat-o singura am ajuns sa ma dispretuiesc,atat de tare ca intr-o zi m-am intors pe forumul de demult descoperit(si pe care-l mai citeam din cand in cand) si capituland am scris pentru prima data adevarul despre mine.Nici nu stiu daca am scris eu sau Dumnezeu prin mine,cert e ca cei de acolo mi-au sarit in ajutor,Tudor a luat legatura cu mine prin email privat,il citisem si eram fascinata de bogatul lui bagaj de cunostinte si fara sa inteleg prea multe am acceptat totul.Informatiile despre pasi si program le citeam fara sa inteleg prea multe insa ceva in sinele meu spunea sa merg inainte ca asta este drumul ce-l caut!
Apoi,cand capul mi s-a mai limpezit si am revenit la literatura cuvant cu cuvant se descria persoana mea.
Idea Tot ceea ce nu intelegeam despre mine era scris acolo si toate framantarile mele interioare isi aveau descrierea!Am inceput cu Viata fara bautura,Setea de reintregire si mai apoi Alcoolicii Anonimi insa din carte cu multe citate eram deja la cunostinta de pe forum.
Totusi ceea ce in trecut nu puteam accepta deodata nu mai exista nici o rezistenta.Pentru mine este o minune Dumnezeiasca,eu pentru mine nu am fost capabila sa fac asta si, Slava Domnului caci am o familie si un copilas minunat,ca mama sa distrug acest copil si familia.......Doamne iti multumesc ca mi-ai redat sanatatea mintala!

"Cine priveste afara viseaza.Cine priveste in sine se trezeste!"
Găsește toate mesajele acestui utilizator
Citează acest mesaj într-un răspuns
Adaugă Răspuns 


Mergi la:


Utilizatori care citesc acest subiect: 1 Vizitator(i)